Page 14 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Evidenţele înşeală... e spusa ce stă pe buzele celor care nicicum
nu au avut şi nici nu au încredere în ei. Cum să poţi să vrei să gă-
seşti în mărăcini flori de tei? Spini ţi-a fost dat să găseşti pe câmpul
pe care ţi l-au arătat cei cărora le-ai dat putere asupra vieţii tale.
Nici măcar n-ai mai avut puterea să recunoşti că ai fost înşelată, nu
doar în aşteptări. Dar n-ai putut ascunde decăderea şi te ascunzi de
oamenii care avuseseră încredere în tine.
Libertatea alegerii mi-a rămas mie. Şi am ales plecarea înaintea
ta. Oricum plecam în două lumi diferite. Voi pleca înainte ca să-ţi
rămână timp fără dubii, timp să vezi în formă, fapte şi efecte, răspla-
ta. Să fii pe deplin convinsă că frica e una cu tine, că pietrele azvâr-
lite în mine lovesc şi acum în tine. Şi pe lângă tine se vor zvârcoli a-
cei care ţi-au pus pietrele în mână. Doar aşa, înainte de plecare, vei
şti ce însemnătate, pentru totdeauna, au faptele timpului ce l-ai
redenumit, imediat ce ai crezut că ţi se cuvine să-ţi calci cuvintele
în picioarele ce se duceau să se afunde în mlaştinile pierzaniei.
Acum îţi mai sunt încă pe aproape. Acum mai am acest timp în
care se aud noaptea cum vin încet, încet, unii dintre cei plecaţi, î-
napoi. Tu dormi de teama viselor în care te duci şi te întorci spre
porţi ce nu ţi se deschid. Pentru porţile ce le-au deschis alţii pentru
tine sau chiar tu împreună cu alţii, porţi pe care ai intrat plătind va-
mă în rate săptămânale, smulgând din suflet bucăţi ce le aruncai în
plăcerea de a privi zbaterea mlaştinei, va urma să plăteşti vama cea
mare. O vamă o vei plăti-o fără să te încumeţi să ridici privirea. Şi
tu, şi toţi cei ce vor veni în urma ta. Şi a mea, evident, doar că, a-
tunci când vei înţelege legile Cerurilor, vei înţelege rostul meu în
tot amalgamul vieţii tale. Eu plec! Îmi permit să cer, din Cer, drep-
tul de a arunca o ultimă privire înspre acele ultime zile ale tale. A-
tunci îţi voi arăta ultimul semn... Acela prin care te voi chema la
mine în vremurile revenirii! Semnul ce-l vei căuta din prima clipă a
revenirii... Semnul ce nu te va lăsa de nimeni aproape. E doar ur-
marea alegerii pe care te-ai gândit că poţi cere să fie uitată...
Puţine mai sunt zilele, la fel de puţine precum mai sunt şi nop-
ţile, şi se pot număra fără să se uite numărătoare. Puţine sunt clipele
în care ultima zvâcnire să mai risipească negura. E dusă pe sub um-
bra norilor şi aşezată în valuri care prea târziu vor fi înţelese, atunci
când răsăritul soarelui nici la amiază nu va fi decât o părere. Atunci
ochii de n-or putea să vadă, se va spune că e noaptea fără de sfârşit.
Atunci îţi va fi clipa de plecare spre lumea în care orbecăirea este o
realitate. Nu-ţi mai fie frică de vise. Stai trează şi întreabă-i, pe cei ce
vin, cum e pe acolo. E bine să ştii dinainte. Eu voi fi plecat, pe mine
nu vei putea să mă întrebi.
13.10.12
12