Page 16 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

în care îţi înţelegeai piedicile. Când n-ai ţinut cont de ele ţi s-au a-
rătat nelimitările pe care calapoadele încercau să ţi le arate şi pe
care ţi se croiau învelitori. Cât privirea ţi-era înspre înalturi îndrep-
tată, trăite ţi-au fost clipe în care chiar tu înţelegeai cum ţi se vrea
îndreptată înspre cenuşiul întunericului locului de sub tine. Atunci
vorbeai ca nu-i timp de adormire, că nu-i timp de somn, că nu e-
xistă pentru nimeni motiv de tras cu urechea la cuvinte mieroase şi
şters lacrimi de şopârlă.
S-a făcut rodul rod şi are însemnul motivării şi motivului de rod.
Are însemn de neşters, de netăgăduit tocmai pentru că se găsiseră
vorbe de tăgadă care să pună umbre luminii. Doar aşa se mai putea
să-ţi fure iarăşi pasul drumului şi să te facă slujnică la porţile trecu-
tului, dându-ţi înţeles de netemeinicie a vieţii de altceva, altfel, alt-
cumva ţie îţi doreşti. Azi, prin cuvântul meu, îţi arăt de nu e chiar a-
şa, de nu cumva ţi-au fost omorâte dorinţele de altfel şi altcumva.
Iar dacă vrei să îţi răspunzi, vezi de nu cumva gând rău este pus şi
către altceva. Căci de este pus, rodul cu care te-ai învrednicit va
pleca şi el din lumea ta şi doar eu voi mai şti de el. Pentru că nu-şi
are menire să se piardă în lumi întunecate.
Tăcerii îi dai formă de lumească trăire, de fierbere la focul aprins
pentru a nu lăsa gândului putinţa de a se înţelege cu trăiri de om cu
rost. De prin depărtare săgeţi se tot aruncă spre a-ţi agăţa de ele
simţirile şi, agâţându-se, să-ţi împuţineze trăirile. Sunt săgeţi făcute
pentru a lovi dacă nu le dai de la tine ceea ce se vrea dat, iar de dai,
cu ceea ce dai, se întorc acolo de unde au plecat, în locul ce şi-l au,
arătat ca fiind găsit, drept dovadă de adevăr, pentru a-ţi orbi min-
tea şi a-ţi întuneca rostirea. Orbind, te-ai prins în jocul neruşinat de
a mă privi învins, întins în noroaie chiar şi atunci când amuţeşti, vă-
zându-mă în faţa ta, privindu-te în ochi, nu ridicând privirea ci, mai
degrabă coborând-o spre orizontul pe care tu ţi-l consideri înalt,
întrebătoare despre cum încă îmi este uşor să privesc, cu aceeaşi lu-
are aminte, înspre toate, să vad şi răsăritul şi apusul, şi chiar stelele
unde cad, atunci când cad . Şi tocmai de aceea îţi doreşti să nu fiu
în faţa ta: Mai sus de orizontul tău nu poţi accepta că există, altfel
decât ţi s-a spus, un alt orizont.
Iar, din nou, iarăşi, încă o dată... se repetă o poveste pe care a-
cum nu vrei să o identifici cu nimic din ceea ce înseamnă trecut
pentru tine, cel ce nu pentru mine şi nici pentru altcineva nu a fost.
Doar tu priveşti de-a lungul dru-murilor şi nu te uiţi nici că vin din
spate către în faţă. Şi nu vezi nici că se-mpreună drumuri şi se des-
part drumuri, când îţi ţinteşti un gând spre mine şi rostogoleşti,
doar către mine, munţii ce-ai vrea să-mi acopere cuvintele care nu
se feresc de nedorinţa ta de a le auzi aşa cum sunt. Azi, e mult prea
14