Page 17 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

târziu să cauţi cărarea ce te lasă pierdută de zdrobitorul teasc al lu-
mii în care poţi vieţui fără să poţi spune că trăieşti... Peste apa repe-
de ce nu s-a oprit la marginea drumului pe care trebuia să mergi,
apă ce merge înainte pe drumul meu spre a decolbui paşii, pod, a-
cum, îţi spui că trebuia să faci, pentru că de neoprit a fost în a-l rupe
şi a-ţi îndrepta paşii înspre a cunoaşte lumea în care fireasca meni-
rea avea rost de împlinire.
Nu-i timpul, ştii prea bine, de a sta să te întrebi dacă nu cumva
cumpăna fântânilor este o punte între adâncul fântânilor şi înăl-
ţimea văzduhurilor. Doar apa din fântâni o ridică o cumpănă şi-i a-
rată folosul şi rostul. Este apa care n-a stat să aştepte ca cineva să îi
arate lumina zilei, ea singură a căutat drumul de a privi spre lumină
spre a ieşi la lumină. Iar când ciutura fântânii s-a coborât la ea, îm-
brăţişând-o, nu a ţinut-o în frigul adâncului ci s-a lăsat ridicată spre
a fi văzută şi a-şi face rostul şi menirea. Apa fântânilor prădate de
hoţi ori cele care şi-au oprit ciutura în adâncuri, din care nimeni
nu scoate apa, neavând cu ce, moare şi nu e nicicui de folosinţă. Şi
nimeni nu vine pregătit spre a scoate apa, oricâtă sete ar avea. Doar
bătrânii mai vin la fântânile cu ape stătute, să se mai scalde în apa
lor. Cei care ştiu rostul lumii şi al apelor nu vin pentru scăldătoare
ci pentru a le reda viaţa... Cei ce vin să se scalde vin pentru a fura şi
ultima fărâmă de suflet a apelor.
Adevărul nu are nici feţe, nici faţete. Adevărul este doar unul sin-
gur. După clipa sfârşitului care se tot apropie, adevărul va fi văzut
faţă în faţă. Ţi-e frică de singurătatea care-i va cuprinde pe toţi ...
dar de vei ajunge în lumea ta singură, vei înţelege când ai făcut pa-
sul înapoi, pierzându-ţi dumnezeirea, căutând să faci pace cu omul
care ţi se arăta făcător de fapte dumnezeieşti, deşi n-avea cum să fie
aşa, căci împotriva lui Dumnezeu era când cerea pentru sine şi pe
tine te cerea pentru sine, oricât tu ai fi vrut să-ţi fii ţie şi alături de
cine tu îţi voiai alăturarea.
Cuvintele acestea trebuia să le las scrise. Este cuvânt ce va dăinui
peste vieţi. Din lumea mea am să ştiu când le vei reciti. Şi paşii ce-i
vei face, spre dezrobire, am să-i văd. Şi un înger ce este întrupat a-
cum, şi-i lângă tine, va spune, înaintea oricui, adevărul pe care nu
ai avut puterea să-l mai cauţi. Cuvintele acestea vor sta să fie străje-
re adevărului, pentru a nu-l putea nimeni face rătăcit, pentru ca,
dacă cineva se va însoţi de gândul de a face un altfel de adevăr,
prin vorbele altcuiva, ori prin cântecul vreunui menestrel rătăcitor
pe drumurile oamenilor, să fie spus şi să fie ştiut. Acum scrise, cu-
vintele acestea nicicum nu se pot schimba, nici chiar ele nu o pot
face, cumva...
15.10.12
15