Page 21 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

pus tu, pe foc ai acceptat să fie pus sufletul meu, tot pentru acest
mai târziu, dar, aşa cum e vorba din trecuturi care nu se mai ştiu,
mai bine mai târziu decât niciodată, zic eu, acceptând lovitura ca
pe un bine şi nu ca pe un rău. Numai că toţi cei cu care ai stat la tai-
nă, când ei se puseseră împotrivă-mi, nu vor mai fi, or nimic nu vor
mai fi, şi nimic nu vei mai putea să faci pentru a le uşura cazna prin
care vor fi puşi să-şi plătească nimicnicia. Iar tu, prin revenire, vei
plăti şi pentru nelegiuita minciună care a lăsat oameni, mai mult
decât trebuia, să sufere din cauza altor neisprăviţi, asemenea celor
ce au stat prin preajma-ţi.
Rostuite-s toate. Ceas de moarte vor trăi ei, flacără vie vom fi noi.
Mirată eşti acum, de curajul ce îl am spre a spune asta, dar flacără
te-ai mai văzut şi ştii cum şi când s-a aprins. Aşa se va întâmpla ia-
răşi când, reîntorcându-te cu faţa spre Lumină, vei înţelege că până
şi pe cineva care trebuia să se întoarcă în Ceruri înger, l-a dus la-
şitatea ta spre întunecate adâncuri din care va trebui să lupte cu o-
meneştile slăbiciuni pentru a se mai putea ridica. Dacă nu ar fi fost
pasu-ţi greşit, n-ar fi fost căsăpită de neputinţa ce i-a fost turnată în
trăiri, de licoarea pe care trebuia să ştie că purta în ea gheaţa care să
îi facă inima să nu se mai avânte spre calea ce ar fi avut-o. Vei plăti
tu, când, prin Lumina ce, redându-se ţie, te vei obliga să fii ceea ce
acum încă ai fi în stare să spui că nu ai spus. Tu, acum chiar nu te
mai poţi privi în oglindă. Dacă o mai faci, nu tu o faci, ci doar um-
bra ta, cea care vieţuieşte pe Pământ în locul tău, tu preferând um-
brei tale să îi fii umbră...
E ştiut. Voi pleca în curând, mai devreme, cum poate nimeni nu
se aşteaptă, în afară celor care aşteaptă asta de cum au aflat despre
mine, şi tot ei îţi vor da vestea, cu bucurie, cu o bucurie pe care şi
dacă te vrei preface a fi bucuroasă, tot nu o vei înţelege. Bucuria lor
te va face să vezi ce semn poartă pe ei, să vezi neghiobia sufletelor
lor. Şi tot bucuria lor va fi semnalul începutului sfârşitului tău prin-
tre ei şi a lor printre oameni. Te vei mira că nu au fost doar cei care
erau în vorbele noastre, că unii din cei care îţi tot ziceau să-ţi iei
zborul ţi-o spuneau doar ca tu să le vezi un gând bun către tine.
Când nu erai de faţă, ştii tu de gândul le mai era la fel?
Treabă multă se face în juru-ţi. Trebăluiesc oamenii, cei care nu
îşi lasă timpul să treacă, aşteptând o altă zi de mâine. Dar nu despre
oameni îţi dau eu de ştire... A trebăluit şi trebăluieşte, şi va trebălui
moartea prin jurul tău, având mult de furcă. Şi chiar acum, lângă
tine, e cineva care ar fi gata să dea morţii trei nevinovaţi pentru ca,
pe aici să-şi mai aibă rost de nevolnicii. Visele tale negre sunt de
fapt zbaterile lui, rugăminţile lui, spre a nu-şi lăsa trecută în necu-
noaştere ceea ce a trăit în înţelegere cu răul cel mai rău, vânzător
19