Page 22 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

de fapte împotriva altora fiind. De nu se va lăsa dus spre necesara
dezrobire, vor veni flăcările, din senin, şi vor cuprinde locul în care
somn al sufletului duci şi tu, şi duceţi toţi. Şi altele se mai pot să vi-
nă, căci prea multe trebuie acolo arse şi spălate. De spălat vor fi oa-
menii cei ce vor spăla, dar de multe ori vor spăla cenuşa focurilor
care din Ceruri vor veni să se aprindă, pentru a nu se putea stinge,
aşa cum orice alt foc s-ar stinge.
Astfel e să fie. Vom fi iarăşi, vom fi pentru rostul dat nouă, chiar
de noi. Ne-am legat spre totdeauna, iar legământul este nodul ce
nu lasă nici una, nici alta dintre cele două părţi legate, să se depăr-
teze. Nici una, nici alta dintre părţi nu poate să ajungă la el spre a-l
dezlega. Chiar şi de-ar ajunge, să-l dezlege n-ar putea. E un nod atât
de bine legat şi cu atâtea răsucituri, că nici nouă vieţi de-ar munci
nouă oameni, nu l-ar putea desface. De-i tăiat el se aduce singur la
ceea ce a fost, căci Lumină fiind, nici o sabie nu-l poate tăia. Spre a
nu mai fi, trebuie topit în creuzetul trupurilor amândurora, prin
faptele şi urmarea faptelor. Se poate fugi oricât, de dorinţele ome-
neşti, dar niciodată nu se poate fugi de destinul ce îşi are rădăcina
prinsă în Cerurile cele mai înalte... E greu acum să accepţi, pentru
că acum îţi este greu şi să te înţelegi pe tine, să-ţi înţelegi trecutul
tău... E greu să crezi că te poate copleşi regretul când unii ţi-ar zice
că trebuie să trăieşti bucurii şi, nevoind să crezi motivul, nici o bu-
curie nu poţi trăi.
Îţi dau veste, scriindu-ţi, dat fiind să rămână, prin cele scrise ca să
înţeleagă atunci când se vor căuta înţelesuri. Vestit-am de multe ori
şi n-am fost totdeauna plăcut, mai ales când nu a fost de bine, aşa
cum cei vestiţi voiau să fie, pentru că, şi eu ştiu, pentru un om de
azi, bine nu le părea a fi. Nici acum vestea mea nu va fi plăcută, dar
acum din alte colţuri fiind privită vestea. Dar, mă ştii că altfel nu pot
fi, nu pot să văd alb şi să spun că este negru, sau măcar gri, nu pot să
văd negru şi, sperând că mă înşel, să spun că este alb... Aşa va fi,
pentru că acum a venit vremea libertăţii. Iar libertatea e dar doar a-
celora care se ţin de cuvânt. Asta-i viaţa în care ne vom câştiga li-
bertatea de a fi aproape. Ceea ce ne ţinea legaţi doar lăsând-o vii-
torimii nu va mai fi lanţul ce-l purtăm. Libertatea de acum nu este
întru totul libertate, este o libertate de a zburda în lanţ... Putea fi pâ-
nă la timpul schimbării, încă poate fi. Şi-ar fi mai bine să fie! Viitori-
mea pentru libertatea vieţii... e un preţ binecuvântat de Ceruri şi de
toţi cei prea Înalţi... De va fi mai apoi, va trebui să urci, alături de
mine, trepte mari, chiar de vei obosi...
Vei reveni, mă vei regăsi. Vom face drumul, tot cât a mai rămas,
deloc puţin, împreună. Înpreună, în Legea nouă!
04.11.12
20