Page 24 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

De va fi nereuşită, nevăzut se face cel ce-a lăudat, dar de cumva se
va adeveri, repede se va repezi să culeagă numai pentru el rodul şi
roadele.
În stele să citeşti n-am să te învăţ, că n-am nici eu atâta învăţătu-
ră, nici n-am învăţat să cred măcar că ele ştiu paşii omului din fie-
care zi. Nici prin ceruri să colinzi ca să nu te pripeşti, nu ţi-aş spune
să te duci, fiindcă nici nu ştiu cum cineva asta ar putea fi învăţat.
Nevoie ai să ştii tu când e bine sau când nu e bine să te laşi pe mâna
gândului ori să te laşi pe pornirea sufletului. Să înveţi când sufletul
şi gândul merg mână în mână sau când gândul se întovărăşeşte cu
îndemnul de a crede că a fost furtună nu după semnele ştiute din-
totdeauna, ci după ce vezi casa în care ţi-ai găsit adăpost că se şu-
brezeşte sau nu mai are acoperiş şi zidurile încep să se umfle. Ştiam
din prima zi, a înscrisului dintru început, că te vei duce să pui picio-
rul în apa aburindă şi că-ţi va prinde piciorul în gheaţă. Din Ceruri,
de demult ştiu, şi-am văzut că şi aici, gheaţa de sub apă ridică un
altfel de ceaţă, ca cel neştiutor să fie ispitit, să intre în apa despre
care crede că-l va-ncălzi, şi de-acolo să nu poată decât cu greu, de
îşi găseşte puterea, să mai iasă.
Încă nu s-au sfârşit încercările tale. Până ce drumurile vei face tu
să ni se întâlnească, timp de uitare de tine ai să treci mai întâi, şi lu-
crare fără plată, iar ca răsplată, vorbe nepotrivite ţi se vor da. Să nu
îţi fie clipa aceea de mânie, căci dinadins se va face vorba, ea de
mult timp este ştiută că va fi, dar până la urmă rost are, ca de nero-
dire să înveţi să fugi. Pământul care se-ntrece cu vântul în fugă, ori-
cât ar munci omul şi oricât l-ar aranja, el tot fuge de sub picioare
când cu adierea vântului se întâlneşte.
Şi drum vei avea de făcut şi pe vreme bună ai să pleci, dar când
semnele nopţii se vor arăta, drumul se va-ngreuna, şi se va face
greu, lunecând într-o parte sau în alta, sau tu ajungând la marginea
lui, frică-ţi va fi de căderea dincolo de margine. Aşa va fi ca să fie
vremea când o să primeşti învăţătura de a mai crede că lunecând
orice drum poţi să-l faci, că acolo unde vrei să ajungi, ajungi. Mult e
dat omului să creadă că ce vrea face, şi făcându-le, crede că orice
poate face, şi timp de cugetare nu-şi mai lasă. Când ajunge să-şi fu-
re din timpul vieţii, i se dă întâmplarea ce-l opreşte şi-l pune pe
gânduri, spre învăţătură.
După toate astea trecute, înspre seară pe drum spre mine vei
porni şi aproape-n miez de noapte vei ajunge. Sub lumină de can-
delă nestinsă, vom povesti prin vorbe, şi trăiri, şi fapte, despre înce-
putul ce de cândva, de când încă omul mai privea zorii zilei ca pe
un dar, nouă ne era ştiut.
02.12.12
22