Page 27 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Scrisoare la lumina
lumânării (2)

Timpul trece! Eu nu-i simt trecerea,
nici de ceasornicul ce bate ritmic nu as-
cult, dar se arată trecerea în lumânarea
care, arzând, se face, prin picăturile de
ceară ce cad, tot mai mică. Şi pentru mine, şi pentru tine, timpul
trece, trece şi pentru cei ce spun că noi îmbătrânim...
Nu te întrista, nu te mira de ceea ce auzi că se spune, nu te
mânia că auzi ceea ce se spune! Ţin unii atât de mult la oglinda în
care se privesc... Le este oglinda de mai mare valoare decât plata
pe care sunt în stare să o facă spre a-şi ridica un fel de statuie din
vorbele celor ce-i laudă spre a fi la rândul lor lăudaţi. Şi, niciodată,
să nu te miri de vei afla că sunt bine ştiutori ai propriilor treceri
peste cumpene de ani dar, văzându-ţi neobosita căutare spre înal-
turi, se zbat să scornească, încăpăţânaţi, motive de a-ţi arăta că uşor
eşti de învins, dacă voia li-i să fie ei învingători, că uşor eşti de su-
pus, dacă vor să fie ei cei ce te supun, ori să te facă să joci cum ei
cântă, dacă le va veni în gând să cânte şi să vadă de cumva cântecul
lor este făcător de jucători pe sârmă ori de pas bătut pe loc. Să nu te
miri că se arată mari ştiutori ai trecerilor tale peste cumpăna vre-
murilor în care stăteau cu ochii ţintiţi înspre neînsemnate detalii
ale întâmplării de a fi ceea ce eşti şi acum.
N-a pierit niciodată întunericul fără ca lumina să-şi arate puterea
de a da orizontului perspectivă şi adâncurilor umbra de care altfel,
cei de-acolo, n-ar avea putinţa de a şti că doar înălţându-se pot în-
ţelege cât de lung este drumul pe care alţii l-au tot mers şi tot atât
de lung îl merg întorcându-se şi după ei, spre a-i duce acolo de un-
de se poate da valoare trăirilor altfel decât faptelor şi de unde fap-
tele nu-s doar simple mişcări cu aceeaşi finalitate, ci, chiar şi atunci
când mişcările sunt aceleaşi, finalul poate fi înălţare ori, de trăirile
sunt lăsate să dormiteze, decădere. O lumânare e mai mult decât
cea care dă lumina, căci ea lasă ceara acum să se picure spre a fi ia-
răşi mâine lumânare, şi a da iarăşi lumină. Lumânarea nu e vreas-
cul, uscătura ce se arde şi-ntr-un maldăr de cenuşă se pierde pentru
totdeauna, este altceva, ceva ce arde întunericul şi, totodată, dă
măsură timpului.
Bucură-te, deci, nu te-ntrista, nu te mira de cele ce le spun unii
cu jumătate de gură, alţii pe la colţuri, doar câte unii arătându-se,
25