Page 32 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Indiferent câte se vor auzi, ori poate ţi se vor arăta, timpurile pa-
riurilor pe rostul vieţii, s-au sinucis, convingându-se cu destulele ar-
gumente, date de miezul nopţii, ori de zorii de zi, convingând pe
cei pe care i-ai furat mereu de privirile tale, că nu-s decât jocuri di-
nainte făcute, prin voie, dar nu de nevoie, pentru ca cineva să poa-
tă să râdă când vrea să râdă, asta crezând că este binele care oricui îi
este necesar şi de mare folosinţă, ori că râsul este sănătos, fără a se
ţine cont de când este el mai sănătos.
Rânduite sunt toate, ştii asta, la fel de bine cum şi eu ştiu, şi nu îţi
este teamă, aşa cum unii ar putea să creadă. Poate ţi-au şi zis unii,
pe drumurile tale, ori pe când priveai cerul înstelat, că vorbele au
luat-o înaintea faptelor, că ceea ce ai spus prin fapte ai contrazis. Aş
sta şi eu în cumpănă de ar fi să mă întreb de gândul ce ţi-a fost ieri,
ce îţi este astăzi şi cel ce îţi va fi mâine, şi poate că, după lege ome-
nească, ar trebui să îmi pun întrebări din care să curgă şi răspunsul
de neîncredere şi uitare a unui drum ce sub răsărit de lună şi-a ară-
tat măreţia ce oricând o poate avea. Doar că am uitat să fiu prieten
cu neîncrederea...
Grea, mult prea grea, se aude prin spate vorbindu-se, va fi des-
prinderea ta de nişte realităţi pe care chiar tu le ademeneşti a-ţi fi a-
lături, frunzărind cărţile care te învaţă cum e albul şi cum e negru,
dar nici ele nu ştiu cum se vede albul când din spate se vede că este
negru şi cum se vede albul dosit undeva spatele negrului. Şi chiar
nefrunzărite, învăţăturile pe care alţii le-au avut ca mod al lor de-a
recunoaşte ceva ce pentru ei a fost binele, dacă nu a fost doar crun-
tă înşelare, nu te fac a cunoaşte tu faţa adevărată a ceea ce alegere
spre trăire ţi-a fost, dacă vei fugi spre tainele gândului, voind să fugi
de realitatea adevărului care nu se va mai vrea tocmit, când în-
demnul faptei îţi va fi cutremurat de adierea unei suflări reci pe ca-
re, prin sita celor învăţate fiind trecută, în lumina altora e văzută.
Implacabil, şi doar spre mai departe şi spre totdeauna semn de
ceea ce suntem, prin ceea ce eşti, va fi iureşul puhoiului făptuitor
de azi mai greu crezute fapte, de mâine fără putinţă de tăgadă, că-
ruia nu îi va putea fi nici ceva, nici cineva, stavilă. Lumini de îngeri
te vor purta în braţe apoi, dându-ţi puterea de a schimba multele
vorbe rele în mai multele vorbe bune, privirile dinspre răutate a-
runcate înspre priviri de mirare dar şi de bucurie, gânduri născă-
toare de abisuri în gânduri de înălţare, şi chiar, mai apoi, numele
într-un altul care să rămână veacurilor ce vor veni. Împlinindu-te
pe tine, îţi vei fi ţie şi vei fi celor pe care îi ştii ori nu îi ştii, izbăvire şi
reper de întoarcere de pe drumuri pierzătoare de suflet şi făptură
însufleţită. Şi chiar, pentru altcineva, drum de întoarcere dinspre
moarte vei arăta.
30