Page 28 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

în fapte, vitejii de după războiul pe care mereu îl văd în oricare din-
tre clipele când nu stau la pândă să vâneze cocori când arşiţa soa-
relui îi adoarme ori când gerul năprasnic îi face să dea fuga în as-
cunzători umede şi întunecate, în care până şi văzul se strică de a-
tâta pipăit, în care chiar şi pipăitul mai are esenţă doar după cum se
simte moliciunea sau uscătura.
Când aud cum unii povestesc despre alţii, când le aud vorbele
care le măsoară anii trecuţi, mă simt încălzit de o căldură ce este la
fel doar când de acelaşi om se vorbeşte. Şi parcă o lumină se face în
jurul tuturor cuvintelor. În lumina aceea eu văd alte cuvinte, care
spun deodată două adevăruri şi care deschid larg porţile spre cu-
noaşterea celui care, despre altul vorbind, despre sine vorbeşte şi
cuvintele rostite se aşează pe o pânză albă şi, punct cu punct, se co-
lorează spre a devoala ceea ce de fapt rostitorul lor este, dincolo de
chipul ce, de azi pe mâine, se schimbă, îmbătrânit de bătrâneţea
dorită altuia, ceea ce este în gândul care mereu stă îndreptat, ca
potrivnic, spre faptele altora.
Trece timpul! Unii spun că eu îmbătrânesc, unii spun că tu îmbă-
trâneşti, nu puţini sunt şi cei care spun că noi îmbătrânim. Ei spun,
dar nu le trece prin cap cât de mult eu mi-aş dori să-mbătrânesc, să-
tul fiind de marile contradicţii ivite între cei ce mă cunosc şi cei ce
nu mă cunosc. Ei spun, dar nu au habar că îmbătrânirea ce ţi-o tot
doresc ţie se va lăsa mult şi bine aşteptată, că vor veni vremuri în
care ei îşi vor întreba anii trecuţi despre cele de nefăcut făcute şi
despre cele de făcut nefăcute, mânioşi pe faptul că toamna, în care
deja ţie ţi-au făcut numărătoarea din urmă a rodului, era doar
timpul în care sămânţa de rod bogat se pregătea pentru a se înrădă-
cina prin tine în eternitatea pe care doar cei împăcaţi cu Lumina
Înalturilor o au ca însemn de destin.
Nu te mai mira, nu te mai întrista, bucură-te deci, şi te adună de-
grabă spre a face cele ce le ai de făcut, căci multe ţi-au rămas, şi cu
cât mai devreme vom porni la drum, cu atât mai târziu va fi timpul
în care ne vom lăsa amintirile să ne vorbească despre ceea ce acum
unii spun că deja a trecut, timpul în care amintirile vor fi povestea
pe care copiii, singurii care pot să nu se înşele, o vor lua-o ca pe o
realitate pe care şi ei o pot trăi. Ţi-am cunoscut şi tinereţea trăirilor
şi bucuria sufletului şi ştiu câte zile îţi întorc, vieţii tale, clipele pe
care ţi le dăruieşti şi le dăruieşti, pline de zboruri şi vise spre tot-
deauna, spre mai departe, spre mai înalt, rostuitoare a adevărului
veşnic.
Se trece, încet, încet, o altă lumânare, ca să-mi arate că timpul
trece. Îi număr picăturile şi mă întreb de ce unii nu ştiu să îşi nume-
re bătăile inimii, dar ştiu să privească spre trecutul din care ei fug de
26