Page 29 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

ei înşişi, ca şi cum ar fi murit înainte de a şti că vor muri, fără să fi în-
ţeles că pasul pus în faţa pasului altuia nu ajută, ci împiedică, iar vii-
torul nu este doar un drum în continuarea celui din trecut, ci un
altul, unul nou, în care punctul de plecare şi reper este prezentul şi
mereu viitorul prezent, un tot în care fapta stă mână în mână cu
cuvântul, iar cuvântul nu poate fi rod al gândului care nu îşi are şi
simţire, ci al simţirii care se face înţeleasă şi prin gând.
Multe se vor întâmpla... O altă lumânare aprind, spre a-ţi putea
spune că vei afla multe: ceea ce ştii, ceea ce nu ştii dar şi ceea ce se
prea poate să nu vrei să ştii. Vorbe pe faţă şi fapte pe dos vor des-
ţepeni bariera drumului ce-l ştii dar l-ai lăsat să aştepte ca să nu fie
nicicui de mirare că ai ales să redevii tu, după multă muncă şi os-
teneală, spre a arăta altora că şi ei ar trebui să fie ei, iar ca răsplată ţi
s-au întors vorbe nesăbuite şi fapte care se făceau cu osârdie spre a
te opri tocmai sub malul din care curgeau, asemenea picăturilor de
ceară din lumânare, pietre şi bolovani, şi chiar apele care adunau
totul în calea lor, tulburate de furtunile ce se iveau prea des, din se-
ninuri înşelătoare.
Îmbătrânind, unora nu le vine să creadă că oglinda din faţa lor le
arată, fără măşti, farduri sau vorbe ticluite cu măsură cugetată, chi-
pul ce şi-l poartă privirii celorlalţi şi lasă văzut oricând, oriunde, ori-
cum. De-aceea îşi mai închipuie că pot să spună ceea ce vor să te
facă să crezi şi în capcana acelor vorbe să cazi, spre a privi spre can-
dela ce ei o aprind din când în când, ca spre un far călăuzitor. Iar
dacă o vor lăsa-o stinsă, în aşteptare să stai, până-şi vor găsi timp de
a veni spre tine şi a te duce, bâjbâind prin întuneric, acolo unde vor
să-ţi fie locul. De-atâta închipuire nu pot să vadă lumina ta ce şi pe
ei i-ar lumina, iar dacă cineva le mai spune câte ceva, suflu înghe-
ţat caută să trimită înspre tine, spre a o stinge. De-atâta închipuire
nu vor să accepte, nici în ruptul capului, că tu le vezi gândurile, că
tu ştii ce ei vor ca tu să nu ştii...
La lumina lumânării văd multe, mult mai multe decât s-ar putea
să se creadă ce se văd în lumina soarelui. Şi-ţi voi mai scrie cât va
mai fi aprinsă. O voi stinge eu, când depărtarea de acum se va topi
şi nevoie nu va mai fi să-ţi scriu, ştiindu-ţi pasul alături şi ştiindu-mă
alături în mersul pe drumul luminat în alb, precum zăpada, curat,
precum roua, şi urcător spre seninul crestelor semeţe, dar uşor la
pas ca şi plutirea acvilei în înalturile cerului. Şi de-atunci despre
toate vom vorbi şi le vom rândui, iar cei ce acum vorbesc se vor a-
răta ca privitori, păstrători ai neîmplinirii pe care şi-au făurit-o din
trufie, din mândrie şi din uşurinţa cu care s-au vrut luminători fără
lumină.
18.12.12
27