Page 33 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel
P. 33

Amintiri înspre viitor

              Nu poţi încă să-ţi laşi ochii să privească zorii dimineţii fără a se în-
           durera şi a se dori curăţaţi de lacrimi... Nu ştii, dar vrei să ştii, de ce
           nopţile ţi se termină târziu şi ziua ce urmează dinspre tine ar trebui
           să înceapă abia când apusul şi-ar arăta semnele. Acum îţi este obiş-
           nuinţă, dar, pe fugă, te întrebi de-i chiar cu trebuinţă să cheltuieşti
           fără folos lumina zilei şi să arzi precum o lumânare spre a lumina
           întunericul nopţii... E arzătoare lumina zilei când porţi cu tine întu-
           nericul din trecutul altora ce, şapte hotare a trecut să te poată a-
           junge şi să fie, prin tine, biruinţă gândului şi faptei ce l-a trimis. Dar
           tu poţi să faci biruinţa ta să fie tăietoarea sforilor de care se agaţă
           spre a urca până în tăria Cerurilor. De-aceea Cerurile ţi-au cerut şi
           tu, ştiind că poţi fi biruitoare, să ne reîntâlnim ai venit, şi, cu pute-
           rea a ceea ce înseamnă împreunarea spre împreună, să păşim peste
           rugul încins ce ţi s-a pus în cale, peste copcile de gheaţă ce mi s-au
           pus în drum, spre grădina cu lumină şi loc de odihnă şi bucurie. Aşa
           va rodi împreunarea nume sfânt.
              Irealităţile de până mai ieri, fără a ţine cont de legile pe care oa-
           menii, în frica ce i-a cuprins de ei înşişi, de faptele lor ce i-au înde-
           părtat de tot ceea ce este omenesc, de puterea lor din ce în ce mai
           mică în faţa propriilor porniri, se vor aşeza de-a lungul şi de-a latul,
           de-a latul şi de-a curmezişul drumurilor, spre a nu mai avea nimeni
           puterea de a se feri, să nu poată să le ignore, să nu poată să le con-
           trazică, şi nici să poată să facă împotrivă-le. Şi se vor întâmpla visele
           în multe dintre faptele noastre, şi, la fel şi ale altora. Iar când visele
           vor fi la fel de reale precum faptele, nu se va mai încumeta nimeni
           să le dea alte înţelesuri, să le facă a fi pentru a încurca, fiindcă ele
           vor fi pe de-a-ntregul înţelese. Doar cei care şi-au făcut vise vor ră-
           mâne să caute timpul pierdut.
              Atât de mică e lumea Pământului, că lumea Cerurilor o cuprin-
           de dintr-o privire. Şi toate sunt dinainte cunoscute, aşa cum în Ce-
           ruri şi faptele şi urmările sunt cunoscute. Dar noi, aici, din frică de
           noi, ne-am făcut lege şi poruncă, şi ne-am făcut acoperişuri şi as-
           cunzători care ne feresc de ochii oamenilor, dar nu de ochii lumii,
           nicidecum al Cerurilor. Mi-e dat să ştiu ceea ce va fi, doar timpul se
           mai încumetă să pună beţe în roate, ştiindu-se învins de eternitatea
           ce-l face doar un însemn al vremii de acum. Vuiesc vremurile ve-
           nirea-ţi, lăsând timpul să se zbată în neputinţa de a mai putea des-
           părţi nu trecutul de prezent ci prezentul de viitor. Va fi greu să re-
           nunţe la puterea-i de până acum şi îl vor apăra cu ură şi cu o nebu-
           nească pornire, de cei care îi preferă lui stăpânirea, ştiind că viitorul
           lor e plin de întunericul faptelor ascunse în trecut, voind să-şi aibă
           de la el clemenţă şi amânare a ceea ce oricum se va ivi luminii.
                                                                       10.01.13
                                                                       31
   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38