Page 34 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Neîndoielnic, drumul, iar...

Cum se vor mai numi timpurile acelea
în care nimeni şi nimic nu ne putea des-
părţi, nu ştiu şi cred că nici tu nu îţi amin-
teşti. Nici nu vreau azi, când toate se fac
pe fugă, să caut ceea ce este amintire a
celor care ne-au cunoscut, prin cei care
am fost existăm şi în alte locuri din lumea de acum şi care azi ne
aduce bucuria regăsirii surprinzătoare, în forma căreia i se spune
întâmplătoare, şi a trăirilor înălţătoare. Eu nu caut ci doar deschid
braţele larg, în aşteptarea şi întru întâmpinarea acelei clipe, care îşi
are o unicitate fără asemănare şi fără nici o posibilitate de a fi
confundată cu o alta...
A fost dat aşa să fie, şi să treacă mult timp şi să se pună lanţuri de
munţi între noi, spre a nu se întâmpla, aşa cum putea să se întâm-
ple, ceva mai devreme decât trebuia, pentru a ni se lăsa la înde-
mână priceperea de a învăţa să adunăm noi toate roadele câmpu-
rilor, pe care mulţi din cei ce au trecut pe lângă ele, fără rod şi fără
bogăţii le-au crezut, ba, mai mult, au şi dat veste, pe unde au apu-
cat pe unde au ajuns, pe unde paşii le-au ajuns, că soarele îşi lasă
pierdute prea multe raze în câmpurile dintre apele care trec atât de
grăbite, că nici măcar spre maluri din câmpii nu se mai opresc să îşi
arunce o privire.
Mai repede, dacă ar fi să fie, ar fi întru totul bine,acum nu mă
sfiesc eu să spun. Acum ştiu că porţi în tine mugur de renaştere năs-
cător de fapte şi viitor, oricând pregătit să aibă urmări în eternitate,
oricâd pregătit a da pe faţă un adevăr care, oricâţi potrivnici ar
avea, nu s-ar putea să fie negat. Neîndoielnic, drumul, iar ţi-i dat ţie
să-l faci, pentru a învăţa că, oricâtă fugă pot păstra paşii în amintire,
menirea şi puterea izbăvirii nimeni nu ţi-o poate fura. Dar nici chiar
tu nu te poţi ascunde de ea, şi nu poţi, nicicând, renunţa la ea. Şi,
ori de vrei, ori de nu vrei să crezi, va trebui să fii izbăvitoare şi
eliberatoare de tot ce înseamnă stavilă ori piedică. De nu vei vrea să
fii, spre Ceruri greu va fi să urci, povara împotrivirii atunci ţi se va
împotrivi ţie...
Este poate greu să te ştii biruitoare de piedici şi zdrobitoarea o-
preliştei aceluia care, în alte vremuri, ţi-a fost alături mergător şi că-
lăuzitor, prin pădurile munţilor ce păstrau armoniile Cerurilor din-
tâi, spre a se reda acelor care, văzând că se poate strica prea mult
de cei ce cu nepăsare îşi luau pentru sine bogăţiile tuturor, cereştile
32