Page 39 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Ni se face dor de noi, cei de acum, aceeaşi ca şi altădată, cei de
demult, de dintotdeauna, cei de dinainte de zidirea cetăţilor în care
oamenii s-au închis pentru a se feri, cum ei îşi spuneau, de alţii, şi
de a-şi apăra ceea ce agoniseau, iar în agoniseala lor intrau şi oa-
meni. Şi aşa au făcut şi legi care şi astăzi leagă oameni de oameni,
care leagă oameni de prag de case, căci acele cetăţi s-au făcut pen-
tru a se feri ei de ei înşişi, de fireştile omeneşti porniri, cele care nu
îşi pun lanţuri la picioare, dar pot da aripi. Şi deşi omul dintot-
deauna a vrut să zboare, crezând zborul o formă de înălţare, aripile
altora au tăiat.
De când legile s-au pus pe capul oamenilor prin încoronare,
simţirile lumii s-au încurcat unele de altele şi cei ce asta au vrut, au
făcut alte legi, peste noapte, ca să se creadă că sunt din Ceruri spu-
se, de cei de acolo coborâţi. Le-au făcut tocmai ştiind că s-ar putea
să se adune cei de-aceeaşi înălţime şi să trăiască împotrivă, altfel
decât spuneau legile lor, dar să ajungă acolo unde legile spuneau, şi
aşa legile ar fi căzut sub securea nemiloasă a adevărului. De frica se-
curii, oamenii au pus mâna pe secure să taie drumul sau capul ce-
lor ce nu se supuneau legilor, tăindu-şi singuri aripile pe care şi ei
le-ar fi putut avea.
Ne este dor de noi şi ne este, unul de celălalt dor, şi nu ştim, du-
pă acel înţeles pe care îl dau oamenii dorului, de cine ne e dor.
Chiar şi când lucesc tăişurile securilor, chiar pe sub ele ni se stre-
coară, când ochii ni-s închişi, sau când privim înspre seninul înal-
turilor, dorinţe fireşti ce poartă în ele eternitatea lui cândva spre
totdeauna. Învăluitoare văluriri se coboară spre a le trece, îmbră-
ţisându-le, dincolo de gândul oamenilor, făcându-le drum larg şi
bătătorit spre clipa ce le va transforma în fapte nestingherite de pri-
virile celor ce nici pe ei nu se înţeleg, dar vor despre noi să înţe-
leagă. Şi abia când setea se va mai domoli, împreună, sub zodia îm-
preunării într-un tot unul, dorul se va explica pe el însuşi, fără aco-
perământuri şi fără a mai lăsa argumente care ar trebui de minte să
fie, mereu, cautate.
Acestei lumi, din alte lumi venind, lumi pe care doar trăirile ni le
arată cunoscute, suntem trăitori. Suntem altfel trăitori şi mulţi văd
că ne sunt înţelesurile altfel. Dar şi aşa, teama că ei pot pierde ceea
ce li se cuvine este mai mare decât teama de a primi ceea ce fac să
le fie cândva răsplată pentru securea pe care, chiar de n-o ridică,
mereu o arată. O arată, găsindu-şi puterea în gloata din care n-ar
pleca niciodată şi în gândurile despre ei, ce şi le ţin mereu aproape,
fiindu-le crez, dincolo de speranţa de a fi ceea ce-şi spun că sunt.
Dar totdeauna şi-l găsesc mai jos de orizont.
13.01.13
37