Page 100 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Pragul altui început

Lasă-ţi luminii timp să vadă dincolo de
malul proptit de valurile întunericului ca-
re îţi înceţoşează gândurile şi încă mai dă
năvală, lăudându-şi marea putere de a şti
ceea ce e chiar convins că rămâne oricui,
pentru totdeauna necunoscut! Iar dacă ţi
se pare că te clatini, lasă-ţi prin cuvânt gândul sprijinit pe gândul
meu. Împărţindu-se la doi, puterea furtunii nu te poate doborî.
Apropiete-te de timpul în care să-ţi aduci aminte de ce şi pentru
ce au trebuit să fie unele sau altele aşa cum au fost şi, de ce şi pen-
tru ce, trecerea pragului n-o poţi amâna, n-o poţi ascunde. Lasă-te
să fii tu răspuns al întrebărilor care, nu de ieri, nu de azi, ţi-au rotit
orizonturile. Chiar şi aşa cum au fost ele până acum, chiar şi aşa, cu
pete de senin printre norii ce se înghesuiau în faţa razelor de lumi-
nă, ţi-au lăsat adevărurile la vedere. Ţi le-au lăsat să-ţi fie de ajutor
pe mai departe.
Undeva, cândva, pe drumul dinspre ieri spre azi, s-au pierdut de
calea ta, fapte şi trăiri de care, fără să ştii atunci că vor fi de mare tre-
buinţă, te-ai lipsit. Cum nici ele nu s-au putut agăţa de altcineva ca
să poată să te ajungă din urmă, te-au oprit acum din urcarea-ţi do-
rită, să te cobori şi să le aştepţi, ca să meargă şi ele acolo unde trebu-
ie tu să ajungi. Dacă îţi e mare graba, ajută-le să nu se mai potic-
nească de cine ştie ce piedică.
Regăseşte o clipă! O clipă îţi este îndeajuns ca să vezi că razele
stelelor ajung până la un pas de tine şi te privesc în ochi. Chiar, se
aud, şoptind, cum îţi povestesc despre răspunsurile pe care te îndo-
ieşti că deja le ai. Te mai şi ceartă, vinovată fiind, şi sunt atâţia ani
de când porţi vinovăţia, de atâta neîncredere ce ţi-ai arătat-o ţie şi
ai arătat-o şi altora, ba chiar ai purtat-o ca stindard definitoriu. Ele
te ştiu altfel, şi altfel îţi spun că eşti.
Adu-ţi de tine aminte, iar dacă ţi se pare greu să-ţi aminteşti, la-
să-ţi cuvântul alături de cuvântul meu ca, amintindu-ţi de mine, să
îţi întregeşti povestea viitorului pe care astăzi ţi se pare greu, chiar
imposibil, să crezi că tu-l vei trăi. Nu-i pragul ce trebuie să-l treci
prea înalt, doar că privirea fiindu-ţi în jos, cele câteva trepte cobo-
râte duc cerul spre înălţimi de care, într-un fel, ţi-e teamă. Te înţe-
leg, oricine ar trebui să se teamă de prea repede-a-i urcare, dar la ti-
ne doar de o săritură e vorba. Doar un simplu salt peste prag...
28.03.13
98