Page 103 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

se poată rosti. A vorbi cuiva e faptă ca orice faptă, ce trebuie plătită,
nu mai este un dat firesc, o realitate a vieţii. Tăcerii azi i se pune
preţ, vorbei i se cere preţ. Totul e târg şi toţi sunt târgoveţi. Şi cum
toţi caută să aibă câştig numărat, toţi cred că vând, iar dacă, aşa
cum era altădată, nevoie de o vorbă bună ar avea cineva, cei ce în-
că n-au prins gustul tocmelii uită, şi găsesc câte un motiv bine ticluit
ca să fie crezuţi că au uitat şi nu că puţin le-a păsat de cineva. Şi
ticluiesc motivele bine, să nu-şi strice numele de săritori la greu, nu-
me pe care greu şi cu greu l-au pus în mintea celor pe care i-au în-
tâlnit.
E normal anormalul şi de înţeles absurdul... aşa e croiul de azi al
lumii în care moartea dă spectacole la care se râde în hohote. E fi-
resc nefirescul şi bună de preţ sărăcia... aşa se înţeleg încurajările ce
nu contenesc, spuse de cei ce rânjesc sau râd cu gura până la u-
rechi de curajul ce-l au să mintă de nici ei nu pot să se creadă, de
naivitatea celor ce iau drept ştiinţă, cunoaştere şi adevăr spuse ce
încep prin a-şi contrazice propriul final, care, oricum era făcut să
contrazică tot începutul. De-aceea azi ai ajuns şi tu, am ajuns şi eu,
cum şi alţii au ajuns sau vor ajunge, să nu mai ştim dacă noi sun-
tem absurzii anormali ai unei lumi absurde şi anormale care crede
că va avea viitor.
Lângă minciună adevărul străluceşte, şi tocmai strălucirea adevă-
rului o caută cei care fac minciuni prin alăturarea de adevăruri care
nu au cum să se lege unul de altul, fiind unele asemenea larmei ală-
murilor iar altele duioşiei fluierului care râde, ori plânge, după su-
fletul şi trăirea celui ce-l face să fie auzit. Şi alămurile, şi fluierul se a-
ud, dar cu totul alta e trăirea celor ce le aud. Împreună nu cântă ni-
ciodată, dar dacă se împreună, mulţi vin repede să vadă ce nu s-a
mai văzut. Şi aşa şi cu cei care pun mormane de adevăruri ca să în-
cropească ceva pe care curioşii să-l ia drept adevăr relevat de minţi
luminate şi cunoscători a tot şi toate. Unii se prind în horă, dar alţii
nu îşi pot acorda vioara sufletului lor cântului neghiob ce sună a
doagă spartă. Doar unii mai rămân încredinţaţi că au ascultat cân-
tecul Cerurilor.
A venit timpul să se vânture pleava de neghină şi grâul de amân-
două. E greu să vezi că ceea ce rămâne este puţin, foarte puţin faţă
ce ceea ce se arăta, la un loc, a fi. Erau unii pleavă şi alţii neghină.
Pleava nu are motiv de a fi decât ca un rest ce tot praf se face. Ne-
ghina de ajunge să facă rod, va face ca până şi pleava să fie greu de
găsit. Aşa că tu caută înţelesuri în tăceri tăcerilor şi spune ce e de
spus acelor care vor, acelora care pot, să audă, să înţeleagă, să vor-
bească şi să-ţi vorbească...
30.03.13
101