Page 101 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Viitorul trecutului prezent

Alte vremuri trăim, alte întâmplări, de-
cât cele de altă dată, ne sunt clipă a mer-
sului spre totdeauna, venind dinspre un
totdeauna al amintirilor. Unii, de unele se
bucură, de altele se întristează. Nouă ni s-a
lăsat norocul de a privi în trecut, în pre-
zent şi în viitor, fără urme de îndoieli.
Nu se aud poate, nu se lasă văzute doar, întrebările celor care ca-
ută dedesubturi, miraţi dar greu, sau deloc înţelegători, ai timpuri-
lor şi faptelor noastre. Privindu-se pe ei, te privesc pe tine într-o to-
tală lor asemănare, mă privesc pe mine într-un total consens cu ce-
ea ce ştiu că ei vor să trăiască. Şi privindu-ne aşa, cu ale lor înţele-
surile, cade în desuet până şi sensul existenţei. Şi tocmai ei, care
privesc totul prin oglindă, stau miraţi că nu ne aud recunoscând
ceea ce privirile lor, prea mult apăsate de învolburate trăiri, pe noi
ne văd, ca făptuitori ai fanteziilor ce le fură lor gândul, când îşi văd
realităţile amputate de planurile cărora ei, zi de zi, le dau alt contur.
Cât de departe ni-i dat nouă să privim fără să stăm privind în ju-
ru-ne, de nu cumva găsi-va cineva o sămânţă că să încropească o
poveste altfel decât nevinovată... Cât de uşor se pot înlănţui oricând
gândurile trăirile şi faptele... Multora le este uşurinţa asta dorinţă,
dar se ştiu la fel de departe de ea precum le este visul de realitate,
când se tocmesc, pe ascuns, cu bălţile pline de putreziciuni să devi-
nă măcar o clipă izvor cu apă cristalină spre a-şi găsi diferenţa între
sete şi dorinţa de a gusta limpezimea apei care dă viaţă şi strălucire
până şi pietrelor...
Am avut noroc, norocul de a fi noi înşine, cei care azi venim din
trecut şi mergem spre viitor, cu fruntea sus în prezent. Nu ne este
nici o ascunzătoare potrivită, neavând ce să ascundem. Ne ştim fie-
care pas ce a lăsat urme cu un contur clar şi fără şovăirea privirii
peste umăr sau a privirii fulgerătoare. În fiecare clipă am lăsat sem-
nul nostru, încărcat de semnificaţia prezenturilor trecute făcând
drum drept, neocolit, aşa cum orice rază de lumină trece, fără a-şi
obosi privirea spre vântul ce caută a o face şovăielnică. Aşa am a-
juns azi când, poţi să vezi ceea ce va urma. E acel tot pe care, când-
va mulţi îl aşteptau. Amintirile multora mai vorbesc între ele între-
cându-se în amănunte. Ele, tocmai ele, ştiind că nici noi nu le-am
uitat, ne vor reda nouă...
28.03.13
99