Page 105 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Departe, spre mai departe

Libertatea, e singura dorinţă ce rupe a-
parenţele, pe care şi tu, ca şi mulţi alţii, ţi
le-ai luat ca scut. Vorbeam noi despre as-
ta, şi-n noaptea primelor tale ore de liber-
tate ce le-ai furat vieţii, când te-ai trezit
trăind, ţi-a fost să afli că viaţa nu îţi ia
dreptul de a dori, de a voi, de a vorbi, de a râde, de a te bucura, de
a plânge, de a face orice... Şi, încă altceva ai aflat... ceea ce uitasei
că era adevărul în care credeai: uşoară poate fi împlinirea, dacă
gândul şi trăirea sunt libere.
Ieri, parcă ieri a bătut la uşa ta gândul că se poate să fie şi altfel,
gândul că nu te-au schimbat zilele aşteptării şi nopţile îndurării şi că
aşa cum te-ai lăsat la mâna prejudecăţilor speranţei, poţi să-ţi arăţi
că îţi eşti, singură, şi speranţă şi motiv al faptelor care să-ţi dez-
morţească, măcar o clipă, la început, privirile, auzul şi simţirile, mai
ales simţirile, fără de care n-ai putea să ai nici numele ce-l ai, nici să
păşeşti aşa cum păşeşti, nici să faci ceea ce ai de făcut, nici să dai
ceea ce ai de dat.
Lasă-ţi adevărul să curgă prin tine şi lasă-te ieşită în calea lui. Şi
nu-ţi mai certa privirea care caută depărtările. Acolo am fost, acolo
sunt şi tot acolo e libertatea pe care acum o ştii, îi ştii, chiar dacă nu
cu totul, chiar dacă n-ai ascultat decât câteva refrene ale cântecelor
ei, puterea de a te face să te laşi privită ca dar, de a da fără a aştepta
şi a primi fără să ţi se spună că viaţa e un târg în care totul se
cumpără, totul se vinde, totul se schimbă. Poţi să treci iarăşi pragul
casei în care începi să nu te mai recunoşti, nici chiar pe tine să te
mai ştii, ca să redescoperi că poţi fi tu, pe totdeauna.
Iubirii nu-i da nume, las-o să îţi poarte numele de cumva aşa se
întâmplă să îi fie alegerea. Şi nu te mai întreba de ce ţi-a ales o cale
fără să te întrebe. Tu alege libertatea şi redă-te libertăţii. E singura
condiţie a ei, stare în care tu eşti una cu tine şi asemenea ei. Nu că-
uta acum noianul de fapte şi întâmplări ale timpului, punându-i
condiţia „dacă da” ori „dacă nu”, pentru că, aşa cum ai văzut, el nu
stă să te întrebe dacă vrei ori nu vrei. Lasă-te luminii depărtării ca să
poţi uita de condiţii şi ca să poţi să faci din timpul întrebărilor un
timp al dorinţelor împlinite şi al bucuriilor neprihănite de obişnu-
inţele, judecăţile şi prejudecăţile altora sau chiar ale tale, cea care
încă eşti.
03.04.13
103