Page 98 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Azi aşa, mâine aşa...

Lângă timpul de-acum stă mai tot tim-
pul timpul trecut. Ţie, de viitor, nu ţi se fa-
ce niciodată dor? Lângă toate cele ce a-
cum îţi sunt ştiute stă toată adunătura de
fapte vechi, fără nici o rânduire. Şi mai
stau şi nişte încercări de trăiri, pe care nici
n-ai vrut să le ştii înţelesul. Ţie, de ceea ce urmează nu îţi e dor? Eşti
tu tot ceea ce eşti acum, în limitele clipei, şi poţi cuprinde cu pri-
virea cât îţi este dat. Te văd mereu cu privirea întoarsă, ferită de ra-
zele depărtărilor. Ţie nu îţi este dor să vezi, ca în copilărie, înaltul
orizontului senin?
Ar trebui să te întrebi şi tu... Ar trebui să laşi, pentru măcar o cli-
pă, la o parte, noianul de gânduri, căruia oricum nu reuşeşti să îi
faci faţă, şi să priveşti viaţa, fără să-i găseşti vinovăţii, să priveşti oa-
menii fără a le găsi vinovăţii, să priveşti faptele fără a le găsi vinovăţii.
Şi să te eliberezi şi tu de vinovăţiile ce crezi că le ai, ca să poţi să vezi
restul, adevăratele vinovăţiile pe care le ai şi de care nu ţi-ar place
să vorbeşti...
Vinovăţii mereu, vinovăţii totdeauna... Stau toate agăţate de cu-
iul care oricând se poate înroşi în focul gândurilor şi arde, dar nu
spre vindecare, ci spre îndurerare, rana vechilor neîmpliniri. Şi-a-
tunci încep toate, încep frământările şi încep vorbele pline de năduf
şi începe să dea în clocot furia care nici dreptate şi nici adevăr nu
scoate la lumină. Şi mereu lupţi împotriva a ceea ce tu crezi că nu e
adevărat, şi rar, prea rar pentru ceea ce crezi tu că e adevărat. Trece
clocotul, trece mânia, dar urmele luptelor fără sens rămân. Azi aşa,
mâine aşa...
Ieri a fost ieri... Cum ar putea să fie mâine la fel ca şi ieri? Câţi oa-
re nu sunt căutătorii aceste comori? Câţi din juru-ţi îi vezi ştiind că
niciodată timpul nu-şi dă faţa la întors şi câţi sunt cei care doar îm-
păcaţi ori, de voie, de nevoie, iau asta ca pe un implacabil care i-a
învins, de fiecare dată, pentru totdeauna? Ţi se pare greu să înţelegi
că eu nu pun sita trecutului să cearnă faptele oamenilor... Ţi se pare
firesc să ţii cont de fapte vechi ale oamenilor, ca să nu crezi că cel a-
tunci făptaş de rele ori de bune, azi îşi are învătăturile lui şi nu-i
doar cel ce nu-şi schimbă năravul ci doar chipul, de trecerea anilor
îl are schimbat. Ca să spun si eu că e firesc, ca să cred că eu greşesc
când nici nu mă gândesc să împart trecutul după fapte, de la tine ar
trebui să ştiu dacă şi pe tine la fel de împarţi.Tu treci prin sită?
96