Page 107 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

tări, prea plin de adevăruri în care rosturile lasă oamenilor dreptul
de a regăsi începutul pierdut.
Drumuri noi şi drumuri vechi bat, deşi niciodată nu aş putea să
bag mâna în foc pentru a susţine că ceea ce este nou chiar este
nou, sau pentru ceea ce este vechi, ca fiind vechi. Pe unele găsesc
fapte noi care stau împreună cu gânduri vechi, pe altele stau gân-
durile noi lângă faptele vechi, aşa că fie drum nou, fie drum vechi,
aceleaşi urme trebuie să caut şi aceleaşi urmări găsesc. La capăt de
drum al faptelor vechi, unde se tot bat gândurile vechi cu cele noi,
unde tu te rogi de cele vechi şi le iei la întrebări pe cele noi, ne-am
întâlnit. Era ca şi cum am fi vrut să ne întâlnim de-am fi ştiut dar,
neştiind, ştim doar că ne-a fost dat să ne întâlnim.
Intrigi în juru-ţi, vorbe în juru-mi, asta e vremea ce o trăim, poa-
te de-aceea, ţi-ai regăsit, marea chemare ce te îndeamnă să stai de
veghe, în aşteptare, zilei care vine, plină de rosturi, plină de sensuri,
plină de fapte. Ce-a fost e-n urmă, fuge de tine, aşa cum tu, încre-
zându-te în cele câteva vorbe, bine urzite, ai pus la cale fuga spre
ceea ce azi este doar un amestec de obişnuinţe şi datorii înrobi-
toare. Mai încerci, din când în când, sperând să nu te trezeşti faţă în
faţă cu aceleaşi dezamăgiri, să visezi amintiri în care niciodată nu ai
fost, în viaţa asta, făptuitoare ci doar, pe la alte case, pe la alţii, tre-
cători mai cu seamă, privitoare. Îţi aminteşti doar câmpurile înflo-
rite, umbra pădurii şi zborul fluturilor, de pe-atunci, de cândva,
când toată lumea credeai că va fi a ta şi înflorirea va fi pe totdea-
una. De pe-atunci ţi-a rămas obiceiul de a privi acele mici făpturi ce
zboară din floare în floare cu gândul la albinele ce nu-şi uită dru-
mul spre stup.
Apropie-te! De fiecare dată când căutările noaste se întâlnesc,
teama de a şti că îţi sunt aproape te cuprinde. Eu poate nu ştiu de
ce, dar nici tu nu ştii de este ruşinea trecutului, prezentului sau a re-
alităţii pe care cauţi să o schimbi, într-un altceva, într-o alta, mai a-
proape de ceea ce eşti. Apropie-te, îţi spun înţelegându-ţi neliniş-
tea! Apropie-te ca să poţi să uiţi nişte tipare care, faţă de alţii, singu-
ră ţi le-ai făcut! Doar faptele îţi sunt de ajutor în toată lupta ce o
duci cu amintirile. Doar aşa te vei întoarce din trecut ca să poţi să
stai faţă în faţă cu viitorul. Clipele furate unui prezent, ce prinde cu-
loare doar cât ţine strălucirea unei stele căzătoare, te vor face me-
reu să îţi dai dreptate tiparelor ce doar gândul şi dorinţe pământeşti
le ţine legate de tine. Ele le-au creat şi se ambiţionează, şi se luptă
cu tine să nu vadă nimeni că au căzut de mult în dizgraţie. Hai, a-
propie-te, aşa cum eşti, cu tot ce ai fost şi eşti, eşti tu. Nu, nu ai nici
motive de ruşine, nici de teamă... Apropie-te, păşeşte...
01.04.13
105