Page 118 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Umbra de noapte

Leagă-ţi ochii, dacă atât de mare e du-
rerea celor care, în jurul tău, orbecăie în
întunericul neputinţei de a şti că şi tu ai a-
devăruri mari, la fel de mari ca ale lor.
Leagă-ţi-i! Vor sări scântei când vor înce-
pe să se bată cap în cap ideile lor de ieri,
cu cele de mâine, şi spre tine vor veni, arzând şi ţipând de durere,
spunând că s-au lovit ba de una, ba de alta. Poţi să le spui tu, oricât,
că nu au fost nici pietre, nici copaci, ci doar unii ca şi ei, vor zice ca
tine doar cât îţi vor cere să le alini durerea. Apoi vor pleca acolo
unde ei vor căuta să nu zică nimeni altfel decât ei. Şi vorbele lor vor
fi bici şi secure pentru tine. Unele le vei auzi...
Explicaţii, oricând, pentru orice, se vor găsi mereu, cineva, să vi-
nă să le spună se va găsi. Chiar acum, când ţie îţi pui întrebări şi ca-
uţi explicaţii ca să-ţi fie întregi răspunsurile, pe-aproape de tine se
învârte câte un titirez ce îşi simte călcâiele arzând de dorinţa de a te
face să vezi negrul ca un splendid roşu şi chiar verdele ca un ne-
maiîntâlnit cer senin. Doar că atunci când tu îi vei spune de cât alb
e în juru-ţi, văzând că învârteala nu-i iese, negru văzând în faţa o-
chilor, din priviri foc şi smoală spre tine va curge.
Nu te privi, seara, în oglindă, dacă nu eşti pregătită să vezi ceva
ce, oricât te-ai şti de puternică, ori curajoasă, te-ar face să te cu-
tremuri. Privindu-te, când te-ai roti, şi doar coada ochiului ar prin-
de să vadă, te-ai lămuri şi convinge. Aşa cum ţi-ai răsări atunci, un-
deva dincolo de sticla lucitoare, aşa vei arăta, căci aşa te gândesc
unii din prea-mare apropiere. Dacă încă te gândeşti şi te răzgândeşti
la asta, încearcă. E mai bine să încerci, aşa vei şti ce ai de făcut şi
dacă prinzi curajul de a apăra ceea ce eşti, depărtându-te şi depăr-
tând oamenii prea mici pentru ceea ce chiar tu i-ai lăsat să fie.
Umbra, noaptea, e prea mică, de aceea nu desluşeşti iţele care
ţes păienjeniş de piedici, intrigi şi deznădejde în jurul tău. E tot aşa
cum, noaptea, de pe ţărm de mare, valurile mici se confundă cu
respiraţia apei, nelăsând să se vadă spuma care dă de furcă malu-
rilor care, neluând-o în seamă, se trezesc doborâte şi căzute în dez-
nădejdea risipirii. Noaptea de ai lăsa simţirile să-ţi vorbească, ţi-ar fi
mai clar, chiar şi gândurile celor ce caută spre tine, gândurile care
caută să te oprească din drum doar pentru a le fi la dispoziţie, le-ai
auzi deja rostite. Acum e miez de noapte...
18.04.13
116