Page 121 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Aici, Acolo, tu...

Acum, sau doar cu ceva vreme în ur-
mă, un fior de gând, venit de departe şi
trecător mai departe, făcea ce făcea şi mă
întreba de ce nu îţi scriu, de ce nu îţi scriu
ca să îţi spun ceea ce ştiu, acel mai mult
ştiut decât pare a fi văzut. Lui nu i-am răs-
puns, mie doar mi-am spus, că va fi destulă vreme să-ţi vorbesc des-
pre ceea ce, dacă ar fi să scriu, nici nu mi-ar ajunge timpul, nici nu
ar putea cuvintele să se îmbrace cu haina cea mai potrivită pentru
a fi şi trăire, şi simţire, şi spusă, incontestabile în orice formă. Acum,
o pornire bizară, plecată dintre gândurile care rătăceau în căutărea
faptelor de zi cu zi, aş zice chiar împinsă de puterea, nemaiîntâlnită,
a acelui fior, mi-a aruncat în ochi o umbră a şoaptelor tale, rostite
pe când visai despre trecut, gândind către prezent, pentru a avea,
întreg şi neîmbrobodit de dorinţele şi gândurile tale, ceea ce, pen-
tru toţi, se numeşte viitor, ceea ce, pentru tine, se va numi, în sens
deplin, viaţă.
Lumea e din ce în ce mai mult haotică, oamenii, tot mai mult,
dau din colţ în colţ, complicându-se în amănunte nesemnificative,
neavând şi negăsind sens şi direcţie drumului ce ştiu că trebuie să-l
meargă doar pentru că li se spune să meargă şi li se cere să-l meargă
pentru a fi numiţi oameni, deşi ei simt că viaţa, sub securea unei
astfel de porunci, nu mai are nimic omenesc în ea. O cruntă dezor-
dine măcelăreşte suflete şi mărunţeşte trupuri, târguieli, vânzări şi
cumpărări se fac pe unde crezi şi pe unde nu crezi, chiar şi vân-
zătorii uneori se vând unor altora care în loc să vândă altora, cum-
pără pentru ei. Sunt atâţia pe lângă tine şi, când se aprind luminile
serii, te gândeşti dacă vorbele spuse unora dintre ei vor fi punct de
sprijin ori pârghie regăsirii sau trambulina ce-i va arunca în haosul,
ce-şi are legi atât de complexe, că puţini vor reuşi să-şi mai aducă
aminte că au şi dreptul, nu doar obligaţia, de a fi răspunzători de
ceea ce sunt, de ceea ce gândesc, de ceea ce spun ori de ceea ce
fac, de toate câte îi pot defini ca trăitori şi nu vieţuitori, aici, acum.
În locul lor stai tu, în locul lor te frămânţi tu, ca şi cum ar trebui să
te trezeşti tu încă o dată, şi încă o dată, ca să ajungă să se gândească
măcar pentru o clipă la somnul ce preferă să îl doarmă ei.
Ieri, câteodată în toată mărimea ce a avut-o, te gândeai, sau poa-
te nici nu te gândeai ce mare schimbare poate fi ziua de azi. Este
atât de mare că nici nu poate fi văzută, nici de noi, nici de cei care
119