Page 125 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Azi, spre mâine

Mai devreme sau mai târziu, mai uşor
sau mai greu, după cum ne-au fost gân-
durile pe când ne pregăteam patul pentru
odihna nopţii, ne trezim. Odihniţi uneori,
obosiţi alteori, vreme îndelungată sau alt-
fel, zi de zi. În viaţă, zilele şi nopţile, se re-
petă, şi oricând se poate ca o greşeală a zilei ce-a fost, simţind-o în
dimineaţa următoare, să fie amintire... De ne-ar fi învăţătură şi pen-
tru viaţă trezirea, cândva, mai devreme sau mai târziu, nu ne-ar
mai fi gândul potrivnic sufletului şi nu ne-ar mai fi sufletul pus la în-
cercare.
Amintirile, şi dorinţa de a fi orice amintire plină de amănunte,
mereu îl duce pe om mai departe decât trebuie. Şi chiar de vede-
rea-i slăbeşte, pe oboseală dă vina şi nicidecum pe deşertăciunea
ce-i întunecă mintea şi-i îngheaţă sufletul. Şi nu îşi găseşte alte moti-
vaţii lăsându-se pradă unei continue aşteptări a căderii stelelor pe
care vrea să le vadă căzute. Iar toată învăţătura vieţii o cuprinde în-
tr-o vorbă, ce el zice că spune tot: Ce-am avut şi ce-am pierdut?
Rupe-te, o clipă măcar de tot ceea ce ştii şi încearcă să vezi dacă
nu cumva ştii mai multe decât ai agonisit de la unii, de la alţii, ori
buchisind poveşti unele bune, altele rele... Când vei reuşi să uiţi de
fricile zilei de mâine, şi vei descoperi că ţii îngropată o comoară,
parcă şi de bogăţie îţi este frică. Atunci vei descoperi că azi te lasă
datoare pe mâine, aşa cum îţi este azi îndatorat lui ieri. Aşa că ar fi
bine dacă te-ai gândi la vorba de demult, ce te îndeamnă să nu laşi
pe mâine ce poţi face azi... Descoperind ce comoară zace în tine, şi
cât de veche este, vei şti cât de important este să-ţi laşi linişte vieţii
următoare făcând ceea ce este de făcut într-aceasta. Nici o pornire
nu-i un moft!
Ieri rămâne ieri, mâine vine peste azi şi cu grabă mare îi ia locul.
Ce a rămas de ieri, apasă pe azi, iar dacă rămâne pentru mâine va
înlănţui paşii drumului care va fi din ce în ce mai greu. Drumul e
drept, dar pădurile, cu toate nălucile, îl străjuiesc. Şi de văzut, doar
cât lumină e sau cât poţi lumina, ai să vezi. Şi cum nici ochii nu bat
dincolo de orizont, nu te aştepta să vezi dincolo de cotitura dru-
mului. Mergi drumul, dacă vrei să nu te arunce în marginea lui.
Ai urcat în tren, ieri, poate chiar alaltăieri. Vrei să cobori din
mers? În urma lui, vine cutremurul!
26.04.13
123