Page 133 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

prejuru-ţi şi umbrele oamenilor le confundai, căutându-mi asemă-
nare fără a mă regăsi în altcineva, fără a mă găsi pe mine altcineva.
Acelui adevăr, care a fost pus să te fugărească, şi căruia i s-a dat pu-
terea urii şi a blestemului pe care tu-l rupsesei, împotriva celor care
te împingeau de la spate să-l slujeşti, n-ai mai putut să-i întorci spa-
tele atâţia ani, lăsându-te legată vieţi peste vieţi de faptele pe care
nici măcar iertarea-mi, ori dorinţa-mi de a te lăsa liberă, nu le va
putea împinge înapoi, spre a fi totul ca înainte de rostirea-ţi cuvin-
telor care au lăsat legământul să se lase Cerurilor ştiut.
E timpul, nu mai pot decât să spun că e timpul ca ceea ce ai
spus, despre tine, să se adeverească, să se împlinească, aşa cum ce-
ea ce despre mine ai spus, s-a împlinit. E timpul, de-aceea ceasul
bate zvâcnind, spre a ieşi din peretele în care s-a închis spre a nu fi
decât de tine ştiut, atât de tare, ca şi inima ta care-şi caută ieşirea în
libertatea pe care i-ai furat-o prin nepăsarea ta şi prin delăsarea în
ascultare a celor ce aveau toate motivele să mă facă pe mine să tac.
Şi, deşi te-ai forţat să crezi, şi te-ai încăpăţânat să spui şi altora că tu
n-ai zis nimic din cele pe care în gura mare le-ai zis, chiar pe malul
abisului tăcerii, prin faptele spuse de tine, mi-a fost împins drumul
care se aştepta că îmi vei da brânci în golul fără de ecou. Ai încer-
cat, ştim amândoi asta, doar că te-ai oprit văzând puterea fulgerelor
care luminau tălpile-ţi înnoroite...
Lupta-i pe final, şi-a fost o luptă grea. Nimeni nu a câştigat, aşa
cum este să se vadă omeneşte a fi câştigul. Şi dacă nimeni nu a câş-
tigat, nici cei ce-au pornit-o, nici cei care au trebuit să stea cu piep-
tul gol împotriva pietrelor, nu au pierdut mai mult decât ai pierdut
tu. De-atunci până câteva zile de-acum încolo, este tot ce ţi-a mai
rămas din agoniseala vieţilor pe care le-am dus, niciodată ca acum,
împreună. Ştiau finalul, nici acum nu-mi este clar ce rost a avut
toată lupta în care ai fost când de o parte, la-nceput, când de cea-
laltă, mai apoi. Ştiai finalul, nu ştiu cum de nu te-ai vrut măcar
neînvinsă dacă nu şi învingătoare?
Au rămas doar clipe să se treacă şi trecerea lor să tragă după ele
orele, cele care, fără să fie luate în seamă, oricum, trag viaţa după
ele. Se va face şi pentru tine dimineaţa devreme şi te vei trezi bui-
măcită de lumina albă a zorilor. Pe aici puţini or să o vadă şi pentru
că nu vor putea să vadă, nici zidul spart de cel din urmă zvâcnet al
ceasului, ce-şi va confunda secunda cu minutul şi minutul cu ora,
nici urcarea-ţi spre mai înalt decât înaltul tuturor. Şi abia când toţi
vor roi spre roboteala fiecărei zile, se va aprinde focul şi fumul gros
va da veste că apele încep să-şi spele vadul de noroi... Apoi alţii te
vor urma.
18.04.13
131