Page 43 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Lacrimile-ţi de-atunci vor fi
secure

Lacrimile, oricâte vor curge, ori se vor
curge, nu vor putea să cureţe ceea ce a
murdărit frica şi minciuna, puse una lân-
gă alta, puse una peste alta. Că de atunci
când s-au făcut dovadă minciunii, ele singure s-au făcut cuţit şi bici
ce vor lovi în viitorul pe care încă îl mai crezi că a şi trecut. Şi ori-
cum s-ar pune legătura la ochi, la lumina zilei nu se vor mai distin-
ge amănunte, dar lacrimile se vor scurge, mereu, totdeauna. Iar în-
tunericul nopţii nu va fi, cum nu este şi nici nu ţi-a fost, motiv de o-
dihnă în somn.
Ori de unde s-ar lăsa privite amănuntele faptelor, chiar şi cuvin-
tele ce se ştiu rostite, dar de alţii neştiute, se vor întrupa forme ce
vor alunga chiar şi gândul cel mai frumos, de fapte şi simţiri nici nu
se poate vorbi. Mică sau mare, minciuna dă chip hidos, de care fu-
ge oricine gândeşte spre ziua de mâine, oricine are, dincolo de ne-
buneasca trăire a clipei, sub ascunzişul plăcerii, în forma folosinţei a
orice, o singură dată, apoi de aruncat în coşul inutilităţii, speranţa
viitorului văzut fără întrerupere. Şi nu se face rost de îndreptare şi
de dreaptă înălţare, când temelia pe care un zid se vrea înălţat, se
tremură şi cutremură chiar şi la o privire fugară, care se întregeşte
din amintire, ori la un vis ce dă lacrimilor temei să lase urme care
mai sapă un şant pe obrazul ce oricum se brăzdează mai repede
prin tresăriri la prea multele atingeri necunoscute şi se înăspreşte,
lovit fiind de atâtea vorbe fără temei.
Roiesc poveştile în jur, poveştile care cerşesc, de la cei ce le aud,
gânduri bune, dar gânduri ale milei fiind, răscolesc unghere neştiu-
te şi, neputând să le cureţe de întuneric, fac paşii mai temători, fap-
tele mai nehotărâte, vorbele mai puţin dorite a fi rostite, chiar dacă
glasul, ce poate picura, rostind adevăruri, picături de miere, leac
pentru viaţă încearcă să dea. Se stârnesc ideile clipelor multora, şi
mirarea că doar clipe trăiesc, e semnul de întrebare care dă înţeles
că dincolo de vorbă e un alt adevăr ce îşi croieşte drum, prin spate,
nefiind voit prin faţă, spre cei ce, faţă în faţă, ascultă poveştile în
care auzul şi văzul nu stau la un loc, în care mintea aleargă pe căi
depărtate de simţiri.
Era, până de curând, timpul poveştilor pe care le-ai povestit, în-
torcând adevărul pe toate feţele ca să poţi să-i croieşti o haină nouă,
41