Page 44 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

o haină pe care să o poţi îmbrăca pe deasupra hainelor care ar ară-
ta totdeauna nepotrivirea, oricâtă potrivire ar fi văzută, de alţii îm-
brăcată. Steagurile pe care le fluturai, ca şi hainele pe care le îmbră-
cai, le vedeai tu albe, şi erau albe, dar erau pământii toate după ce
se aşezau pe tine, pierzându-şi culoarea, neputându-se împăca, ne-
putându-se obişnui a fi fard de mască sau poleiala mucavalei po-
diumului pe care ţi-l umpleai, pe dedesubt, cu noroiul mlaştinilor
în care păstrai năravuri din trecut, de folosinţă cumva, când nu ştiai
de ce se face moale podiumul şi arată a se prăbuţi. Ştiindu-ţi spe-
rietura, când te-ai văzut în faţa stâncilor neclintite de mii şi mii de
încercări, de multe ori s-au ruşinat, iar obrazul tău s-a ridicat în faţa
ochilor să-ţi şteargă fardul.
Timpurilor, dacă nu le înţelegi nuanţa, le vei trăi urmările. Mulţi
s-au arătat vremelnic falnici şi au decăzut mai devreme decât îi este
omului în putere să creadă, mai repede chiar decât îi e dorinţa
când îşi vrea dreptate. Nici el, omul, când, bine făcând deşi mai de-
grabă rău, face dreptatea pe care o vrea, nu-i mai grabnic făptuitor
decât de, uneori, nemişcătoare şi negânditoare teşituri de răspântii
care ies pe nevăzute în cale pentru izbăvirea celor ce nu s-au în-
vrednicit a-şi încerca puterea de a uita minciunile în ungherele tre-
cutului. Învrednicindu-te să tot cauţi după ele, ca nu cumva vreuna
să plece în lume şi să se arate cum a fost rostită, şi nu povestită, s-au
prefăcut a nu te lua în seamă răscrucile, iar tu ai trecut prin ele fără
să vezi că drumul, de coborâre, ce l-ai ales, crezându-l de urcare, e
o fundătu-ră care, la vremea când pasul ţi-l vei bate pe loc, mai re-
pede decât acum îţi baţi paşii pe loc, nici spre înapoi nu vei mai
putea merge. Te întreabă, ce îmi vei spune de voi veni atunci, au-
zindu-ţi ţipătul rătăcit, chemând Cerul întru ajutor?
Au rămas în urmă, fără să le mai poţi întoarce, cuvintele faptelor
iar tu, parcă uitându-ţi rostul, alte fapte, ca şi cele din urmă, ai tot
făcut. Şi te-ai legat la ochi să nu plângi văzând palatul de cleştar ce
ţie-ţi stătea în aşteptare, de voiai să nu te mai întorci în cotlonul îm-
bibat de mirosul morţii şi al vânzării de suflet. Şi legată la ochi ai ră-
mas, şi legată la ochi ai răstălmăcit adevărurile. Adevărului i-ai pus
cătuşe şi, ca să-i închizi gura, cu lacrimi ai udat neadevărurile care
credeai că te vor dezvinovăţi. Doar că, nevinovată fiind, dezvinovă-
ţindu-te în faţa celor ce găsesc vină trăitorilor, ţi-ai adus aproape se-
curea ce va tăia fără milă speranţele altcuiva, nevinovat, iar ţie pa-
râma ce acum te ţine la chei în portul acestei vieţi. Şi vei pleca spre
revenirea cu pânzele sfâşiate, devenind doar o barcă legată de o
corabie ce va trece fără clintire prin furtuni... Dar ştii oare că încă
mai e timp să fie altfel?
17.01.13
42