Page 41 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

muri în care credinţa era o virtute a tuturor, de viaţă nouă dă-
tătoare, vieţii ce nu s-a lăsat coborâtă de tot pe coborâşul care, prin
uneltiri sub cerul înnoptat, este chemător de umbre şi legător de
paşi, cel care a fost voit, şi cu îndemn de gând răzbunător croit, spre
a o curma încă de dinainte de a fi cuvânt, ştiută fiind puterea şi ho-
tărârea cuvântului de a nu avea nici un fel de oprelişte în a se pre-
schimba în ceea ce există, ceea ce se vede, ceea ce se simte, ceea
ce se arată tuturor.
Eu, tu... noi... atât de puţin pentru toţi ceilalţi de lângă noi. Dar
atât încape într-un mare adevăr care pe nimeni nu loveşte, nu dă la
o parte nimic. Doar stă stavilă neputinţei de a recrea un întreg pe
care îl purtăm în noi, cu noi, pentru totdeauna, dintr-o clipă în care
s-a împărţit şi s-a cuibărit în fiecare, aşteptând clipele când poate să
se ştie mare, întregit şi întregitor. Nu oricum, nu oricine, nu întâm-
plător, oricâte lupte ar da cu el însuşi, poate pe altul înălţa, înălţân-
du-se pe sine, ca mai apoi şi alţii să se vrea pe acelaşi drum mergă-
tori. Tu simţi, nu are rost să îţi mai spun şi eu, chiar dacă nu eşti
acum foarte sigură pe tine, că o chemare înspre totdeauna este
semnul, pe care nu-l vor înţelege cei ce pe sine se pun înaintea ce-
lorlalţi, dat prin simplele coincidenţe ale anonimatului peste tot şi
peste toate prezent. Din marele adevăr, a ceea ce tu eşti, a ceea ce
eu sunt, ţi se arată a fi, printr-o omenească şi firescă faptă, dăruind
spre a primi şi primind spre a dărui, că poţi şi vrei să îndrepţi ceea
ce este lovit, ceea ce alţii au lovit, că poţi şi îţi doreşti să dai puterii
de a fi putere spre a fi, luminând luminii calea de nepieire şi re-
chema la viaţă, viaţa.
Lângă mine tu, lângă tine eu, nimeni împrejuru-ne, nimeni îm-
potrivă-ne. Aşa va fi clipa în care, spre mine se vor coborî lumini
din Ceruri, ca, prin tine spre Ceruri să ne facem drum, cu îngerii a-
lături, aflaţi în paza celor care topesc gheaţa, de gheaţă, înainte de
acea clipă, ni s-ar vrea, împrejur, spre a îngheţa, celor ce topesc fo-
cul, de foc ni s-ar da, împrejur, spre a ne arde, celor ce liniştesc tu-
netele, de tunete ni s-ar aduce, împrejur, spre a ne face să nu au-
zim, celor ce lumini orbitoare sting, de lumini orbitoare ni s-ar pu-
ne, împrejur, spre a orbi, a celor ce din toate părţile ne vor în-
conjura spre a apăra dăruirea prin faptă şi simţiri, înălţare, bucurie,
linişte şi regăsire în temeiul şi motivul vieţii. Lângă tine eu, lângă
mine tu, şi aşa ne vom fi întreg de început şi de continuare înspre
totdeauna, precum scrisul cărţii pe care nimic nu îl şterge, cartea
care pluteşte pe ape, pe care focul arde deasupră-i, care pământu-
lui îi dă motiv de a rodi, pe care vântul o mângâie cu adieri, toate
ştiind-o scrisă de dinainte de a fi toate ceea ce sunt, dintr-un singur
cuvânt începută şi cu toate celelalte cuvinte, care s-au zămislit din
39