Page 48 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Cu doar o clipă mai
devreme

Mă tot bate, nu mai ştiu de când, dar
mă tot bate de ceva timp, un gând... Se
răsuceşte în mine şi mă răsucesc şi eu cu
el... Ceva, şi n-am motive să cred că cine-
va, mă îndeamnă să îţi scriu, ţie, aproape direct, altfel decât îmi este
scrisul meu, care spune printre rânduri înţelesul care e întreg doar
parcurgând toată ideea care se aruncă din înaltul Cerurilor şi tre-
buie adunată, bucată cu bucată ca, apoi, cu ceea ce e în sufletul ce-
lui ce ştie că trebuie să citească, cu picături de suflet, se lipesc toate
bucăţile care îi aduc în faţă o oglindă prin care poate să vadă, a-
tunci ori când va veni vremea, paginile întregi, capitolele, sau chiar
un întreg volum al cărţii vieţii lui. Aceeaşi poveste, un alt suflet, altă
carte...
Iar şi iar acelaşi îndemn, mereu şi mereu, aceeaşi dorinţă... Tot-
deauna la fel, de fiecare dată când mi se întâmplă să privesc înspre
tine, o singură întrebare mi se cuibăreşte aproape de cele ce mi se
arată ca nuanţe ale trecerii vieţii tale. Da, din cele, aşa cum cred u-
nii, o mie şi una de întrebări, fireşti, omeneşti şi nevinovate, între-
bări care să treacă prin zidurile necunoscutului, pentru mine parcă
împotriva realităţii, doar una îmi dă fiori şi nelinişte: N-ar fi bine,
oare, să îţi scriu, şi scriindu-ţi să ştii că ştiu ceea tu ştii, şi regăsind
esenţa, să pui punctul unui final de rând care tot aşteaptă, care te
tot aşteaptă, pentru a încheia lunga introducere şi ipotezele şi con-
cluziile care s-au arătat, aşteptând ca să dai pagina spre a demon-
stra marele adevăr al vieţii tale? Azi e o zi ca toate celelalte, îmi spu-
neam când s-au ivit zorii. Cum nu spun asta decât foarte rar, acum
înţeleg de ce am spus... E o zi altfel...
Hotărârea ta de a şti tu, înainte de toate, adevărul despre tine,
puţini o mai au. Mai toţi se reped cu furie înainte, lăsându-se pe si-
ne în urmă, şi se lasă cu totul cunoscuţi de alţii, aşteptând să li se
spună ceea ce aud că se spune despre alţii, convingându-se, prin
tot ceea ce pot că nu este aşa cum spun câţiva, că aşteaptă să li se
spună ceea ce vor să audă. Hotărârea ta de-acum e-aceeaşi, aceeaşi
pe care au avut-o în faţă, de multe ori ca o stavilă, de netrecut, cei
care credeau că pot trece cu tăvălugul peste orice le-ar ieşi în cale
şi, nereuşind, s-au gândit să te mute din drumul lumii, undeva, mai
într-o margine, să poţi fi văzută dar, mai tot timpul, ocolită. Multe
46