Page 55 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Unde se pot, mai bine, ascunde adevărurile, decât în vorba celui
care uită de adevăr, şi, prin minte, minte, temător de a pierde ceea
ce încă nu a avut, dar vrea să aibă, nepăsător la ceea ce are şi caută
motive vechi spre a-i rămâne ceea ce are, dacă nu va fi să aibă ceea
ce îşi doreşte? Acela ce se ştie umbrind şi fără rost, sub raze de lu-
mini se ascunde, crezând în puterea lor de a orbi şi a lui de a um-
bri, fiindu-i de folos în coborârea, neştiută, în hrubele întunecate a-
le faptelor cu iz de bucurie, ocolind, mereu, arătarea ţelului prin
rostirea crezului. Cum se pot mai bine ascunde adevărurile, încear-
că să afle ei, căutând să-l ascundă în alte adevăruri, ale altor fapte,
ori vorbe care să se arate ca adevăruri.
Ţipetele durerii, când sunt auzite, nu aprind lumini, dar se vede
cel căruia nu-i pasă de ele. Acolo se stinge lampa, tocmai pentru ca,
dacă cineva, chiar trecător, vede o fereastră întunecată, să fie con-
vins că cineva doarme în liniştea faptelor negreşite, nicicui potriv-
nice cuiva. Şi, tot atunci, tăcerii i se dă puteri de a înfige ace în su-
fletul celui care ţipă, iar apoi cuţitul nepăsării să taie în carne vie. În-
să când durerea nu mai ţipă, luminile se reaprind, semn că cineva
n-a dormit, ci a stat deoparte, bucuros să ştie că s-a întâmplat ceea
ce a dorit să se întâmple şi să fie convins că este învingător. Uită însă
cât de bine se vindecă o rană care doare şi cât de puternic se face
acela care a simţit inima zvâcnind în vârful cuţitului, gata oricând
să o forţeze a se încetini de tot, după ce a făcut-o să bată mai tare. Şi
nu ştie că cel ce şi-a învins omeneasca furie, e mai liniştit decât pă-
mânturile pustietăţilor şi vede tot ceea ce cred alţii că nu va putea
să vadă.
Azi e legat de ieri, dar se defineşte totdeauna în funcţie de mâi-
ne. Ieri nu mai poate fi niciodată azi, mâine însă nu trăieşte decât
pentru a fi azi. Urmele au rămas în drum şi sunt deja acolo unde es-
te şi ziua de ieri, în amintirea faptelor care au făcut-o să aibă însem-
nătate sau să treacă fără rost. Tot ce are puterea de a se întâmpla es-
te bine ancorat în azi, în mâine, chiar dacă e cumva cunoscut prin
ceva de cândva, care, de undeva, din amintiri, se zbate să readucă
la lumină o urmă. Însă mult mai sigur este mâine, când se va contu-
ra un azi luminos. Şi, ca răsplată a curajului de a trece încă o noap-
te, se va face, totdeauna, lumină. Urmele, oricâte vor fi fost, doar în
lumina lui mâine se fac pe deplin înţelese şi au conturul clar, fără
tremurul pe care l-ar putea avea o mână care ar încerca să le cre-
ioneze, privind cu ciudă la timpul care trece banal şi fără nici un fo-
los. Cu lumina liniştii câştigate de cel care are încredere în sine, că
timp va avea, mai mult decât cei ce se grăbesc, toate vor fi foarte
clare.
22.01.13
53