Page 60 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Clar de ceaţă

E greu să vezi clar când privirea stă a-
găţată de ceaţă, nedesluşind conturile pe
care, oricine, de ar fi să îţi vorbească, le-ar
defini ca diferenţă dintre alb şi negru, din-
tre lumină şi întuneric. La urma-urmelor,
cine ştie, de unul singur, de nu-şi are mă-
sură, de nu a ştiut, văzând lumina, că lumină vede, şi văzând
întunericul, că întuneric vede, cât de luminoasă e lumina, ori cât de
alb este albul? Când se vede soarele, prin ceaţă, ştii când şi-a avut
răsăritul?
Când îţi croieşti orizontul în gând, de ce te apuci să-l mărgineşti
la propriile-ţi simţiri, umbrindu-l mereu şi mereu îngustându-l? O-
glinda te arată pe tine doar de o priveşti în faţa ochilor, dacă însă te
uiţi în oglinda gheţii, câţi paşi poţi face? Nu cumva îşi ia singură
dreptul de a te privi în faţă şi alunecă sub paşi pentru a nu o mai o-
bliga să arate tuturor ceea ce tu nu vrei să arăţi, fiindcă nu vrei, de
nici un fel, să vezi?
Zorii de zi se zămislesc în întunericul nopţii. De n-ar fi atât de în-
tunecată noaptea spre sfârşitul ei, crezi că oamenii ar putea să vadă
cu adevărat strălucirea primei raze a soarelui, cea care nici nu se a-
rată Pământului, ci îi dă de ştire, văzută fiind doar de ultimile fră-
mântări ale întunericului care, văzându-se luat la goană, nici nu se
mai uita înapoi? De ce oare-ţi laşi motivele gândurilor să meargă pe
urmele întunericului? Te-ai gândit că aşa le dai apă la moară să ia
cu ele tot ce-ar fi să le arate luminoase şi să rămână vederii doar
umbra în care s-au zbătut spre a se face pe ele în sine, lor, ştiute, şi
apoi de către alţii ştiute?
De-atâtea ori m-ai întrebat de cât de clare sunt marginile cerului
şi când ţi-am spus că de stau lângă tine şi le privesc, le văd clar înce-
ţoşate, aşa cum niciodată nu le văd de mă uit la ele din tăriile Ceru-
rilor. De-acolo chiar şi ceaţa e clară, chiar şi gheaţa se vede când
gândeşte cui îi este oglindă şi cui îi dă puterea de a nu se clătina,
grăbindu-i mersul spre timpul liber de prejudecata trecerii fără rost.
De câte ori te vei mai vrea ascunsă de ceaţă, căutând să nu îţi vadă
nimeni faptele care nu au puterea de a se crede pe ele însele ori
înainte ori înapoi mergătoare? Pe mine poţi să mă întrebi şi una şi
alta... Tu însă ţie caută-ţi răspunsuri în oglinda vieţii, nu lunecând
pe gheaţă...
02.02.13
58