Page 58 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

roaie, ploile vor avea tragere de inimă să spele colbul uscat al per-
vazelor ferestrelor care şi-au închis ochii, ferindu-se de soarele
privitor a celor de dinăuntru în gândurile lor şi i-ar întreba de locu-
rile prin care şi-au lăsat picături de suflet spre a fi străjere dorinţei
de neaflare a adevărurilor, înfrăţindu-le cu umbre care nu-l vor îna-
poia pentru nici un alt adevăr, oricât de mare, ba chiar nici pentru
o mie de adevăruri, dacă ei, acel adevăr, pe care-l păzesc, nu-l vor
lăsa la lumină, nu-l vor lăsa la îndemâna tuturor. Ori, i-ar putea
întreba, dacă nu cred că, prea târziu fiind, nu se vor mai lăsa ele lu-
minii pentru a intra în jocul final al judecăţiilor supreme, atunci
când nici revizuiri şi nici contestaţii în anulare nu mai pot schimba
verdictele...
Atât de puţin a mai rămas... ţie-ţi va fi bine, mie mi se va întoar-
ce destinul în matca-i firească. Se vor întâmpla de toate, zice-vor u-
nii rele, alţii nici nu vor şti a le numi, alţii vor înţelege că toate au
rost, că fapta, ce e deja ştiută ca întâmplată, deşi nouă urmează a ni
se întâmpla, va şterge înscrisurile urii şi învrăjbirii, înainte de a fi
pragul din urmă ce-ar închide uşa, pentru vecii veciilor, celor care
s-au nesocotit, socotind ura ca scop şi răzbunarea ca ţel al vieţii. Şi
pentru tine, şi pentru mine, ceasul întâlnirii va fi clipă de renaştere
prin care dorinţa se va da naşterii clipei ce o va renaşte. Iar apoi
toate se pot naşte şi oricând se poate naşte...
27.01.13

De ieri, gândind spre mâine

Ieri nici nu te gândeai că un cuvânt
poate să readucă privirii un al gând, gân-
dul către mâine... Chiar şi acum te întrebi
dacă ieri te-a pus pe drumuri speranţa
sau dorinţa care, nemaivoindu-se în a-
morţire, şi-a luat în mâini propriul ade-
văr, alungând ideile ce i le pusesei, poate chiar fără să îşi dai seama,
împotrivă. Până ieri ai crezut în speranţă, uitând că-ţi eşti, înainte de
toate dorinţă, şi din dorinţă se nasc speranţe ce duc spre mâine,
plecând dintr-un continuu ieri. Ieri poate mai sperai că orice do-
rinţă nu este temei de păcat, astăzi te mai întrebi doar de ce nu ai
reuşit să uiţi de acelea ce duc spre păcat.
Totdeauna, ceea ce va fi, se porneşte din ceea ce este, dar, când,
acolo sus, Acasă, unde totdeauna m-am ştiut Acasă, sus, unde se
ştie şi ce a fost ieri, dar şi ceea ce va fi mâine, Cel ce stă de veghe în-
56