Page 57 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

iarnă înzăpezită de zborul vântului de răsărit, înspre izvorul vântului
de apus, cel care era menit să topească toate gheţurile care stăteau
să cadă de pe casele pe care le ţineau în frig, spre a fi mărturie tim-
purilor viitoare despre tocmai trecutele timpuri iernatice. Iarna şi-a
adus iarăşi zăpezile pentru a reaminti, celor care ne-ar fi vrut pier-
duţi în uitare, dinspre noi înspre noi, că focul arde chiar şi după ce
flacăra îi este de apă domolită, ori de vânturi zdrobit în vatră. Ar fi
fost să fie totul altfel, dar este totul aşa cum este, pentru a fi aşa cum
trebuie să fie ceea ce trebuia să fie, ceea ce, întocmai, prin pornirea
ta, s-a creionat a fi.
La urma urmelor, tot ceea ce e de schimbat s-ar schimba fără
prea multe socoteli, ceea ce nu este de schimbat, nicicum nu se va
putea schimba, oricât ai sta să socoteşti. De-ar fi să fie timpul să a-
ducă furtuni, furtunile vor împrăştia valurile ceţii, de-ar fi să aducă
apele peste vaduri, apele vor rupe zăgazuri, de-ar fi să aducă arşiţa
soarelui, focul va arde frunzele uscate ale copacilor de pe drumu-
rile pe care ar vrea să le ascundă, iar de-ar fi să se mişte pământu-
rile, drumurile fără de capăt s-ar rupe spre a nu mai exista un altul
decât cel drept, cel bun. Că mai rămâne o clipă de zăbavă nu pot
nega, şi nu pot să neg nici marea-ţi dorinţă de a fi totul deja împli-
nit, dar totul este aşa cum este, cu aşteptări şi cu grabă firească, neli-
niştitoare uneori pentru tine, pentru ca atunci când va fi să alergăm
vom alerga ziua împreună, noaptea spre a fi în împreunare rodnică
şi înainte privitoare.
Irealităţile, dacă s-ar face într-o clipă reale, gândurile dacă s-ar
face dintr-odată fapte, războaie s-ar declanşa, neamuri s-ar destră-
ma, întreaga lume chiar s-ar dărâma. În ascunzătoarea întunericu-
lui, în lumea irealităţilor în care s-au construit cetăţi şi baricade
pentru apărare, s-au meşteşugit săgeţi şi săbii tăietoare de trup şi su-
flet, s-au gândit închisori şi ruguri, unii au murit, alţii au fost omo-
râţi, s-au născut copii care să ştie să pună cătuşe la mâini şi lanţuri la
picioare, s-a furat, s-a luat ori s-a dat orice se putea ori nu se putea
fura, lua ori da. Din lumea aceea au evadat dorinţele tale, bine ţi-
nute în frigul celulelor întunecate şi, dacă vrei şi tu să nu te grăbeşti,
poţi să vezi şi adevărurile mele, furate pe vremea când nu ştiam eu
că mai există hoţi, în nopţile în care furam somnului timp, spre a
ajunge mai repede, dar nu puteam să ajung decât aproape, fără a-
mi putea odihni gândurile ori descătuşa fap-tele ce-ar fi fost sortite
să pecetluiască eternităţi.
Ninge tot mai des dar, cu toată desimea ce se poate să fie, ninge
din ce în ce mai puţin... Parcă-mi vine a spune că raţia de alb a Pă-
mântului se reduce pe zi ce trece. Rar, tot mai rar, când va trece
timpul iernii, când rămăşiţele zăpezilor se vor lăsa înghiţite de no-
55