Page 62 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel
P. 62
Daniel-Dumitru Darie
mineaţă, pe sub ferestre, vor adormi, stând să aştepte miezul de zi,
ce, pe mai toate, le va topi. Lasă lumina să stea aprinsă, ea-n sine-i
calea să ştiu s-ajung, chiar de-i furtună, ori vreme bună, noapte-n-
negrită ori plină zi. Lasă lumina să stea aprinsă, ea îmi spune despre
gândurile care te apasă ori trăirile care te ridică, despre visele ce te
trezesc obosită, ori speranţele care îţi lasă privirile să alerge, nepri-
hănite, spre cele ce vezi că vor urma şi cauţi, mai repede, să le tră-
ieşti... Păzeşte-ţi dorinţele să lumineze drumul împlinirii lor, ca îm-
plinire a ta...
Văd focul timpului viitor cum se agaţă de fiecare silabă a cuvân-
tului... Chiar nevăzut încă, arde cenuşa greşelilor din trecut ca să
poată să urce mai sus decât ne mai avem unul altuia puterea de a
crede că ne vom ierta, noi pe noi, şi fiecare pe el însuşi. În flacăra
ce s-a aprins din freamătul dorinţelor tale se ard umbrele trecu-
tului, iar lumina-i pune pe fugă deznădejedea cu care s-au însoţit
mereu, cândva, stând împrejuru-ne. Caută-ţi vad spre orizontul fur-
tunii, acolo poţi să mă vezi, de acolo vin, trecând de timpul futunii
din împrejuru-mi.
Trecutul ne-a apropiat însă un prezent răstălmăcit de faptele al-
tora, ne-a ţinut departe, ca să-şi afle menirea, mai târziu, ca pre-
zent al refacerii adevărului care, chiar dacă s-a lăsat izgonit, nu s-a
lăsat închis în urna în care pe fund de ape s-ar fi vrut sta. Suntem a-
proape de timpul nostru, la doar o clipă departe de noi.
S-a pornit vântul, începe furtuna, mâine în zori se va opri...
03.02.13
La pas, prin timpul tău
pierdut
Lângă Cer dacă ar fi Pământul, crezi că
mai uşor ţi-ar fi să vezi că Soarele răsare
în fiecare dimineaţă, că fiecare dimineaţă
este a unei alte zile din calendar şi că ziua
de care cu abia o dimineaţă în urmă abia de ştiai, s-a pierdut odată
cu ziua pe care ai lăsat-o să treacă, fără a-i simţi gustul? Lângă tine
de-aş fi, crezi că ai vrea să înţelegi timpul pe care îl laşi să facă ceea
ce doreşte împotrivă-ţi, deşi tocmai prin faptul că aş fi lângă tine,
altele ţi-ar fi cele de trebuinţă, altceva ţi-ar fi de folosinţă şi cu totul
altceva ţi-ar vrea chiar viaţa ta, voindu-ţi pentru tine şi pentru ea,
în egală măsură?
60