Page 71 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

odată cui e mai bine să plăteşti: gândurilor ce-ţi fură din timpul
somnului sau vieţii care-ţi fură somnul lăsându-ţi timp pentru mai
multe fapte, şi după măsura lor, de mai multe bucurii ori necazuri?
Albul tâmplelor îţi este semnul plăţii vamei gândurilor la porţile
dintre fapte şi lume, când te rugai de suflet să nu dea de gol faptele
sărace în trăiri, purtate pe aripile dorinţei, mai mult sau mai puţin
fireşti. Tu nu te împaci cu tine, eu, de-ai putea să înţelegi, cu viaţa
nu-mi e greu să mă împac, ceea ce fac poartă, cu amănuntul şi pe
de-a-ntregul amprenta şi semnătura mea. Şi n-am ce să ascund şi
de ce să ascund ceva. Şi nu am nici de ce să mă ascund, fie chiar şi
de un ceva, mai mult sau mai puţin important...
Nu mi-este mie greu... Nu mă tem de cuvinte şi de nici o prăpas-
tie care să mă cuprindă cu totul şi pentru totdeauna, pe care,
printre scrâşnetul dinţilor, şoapta, prin care te vrei încurajată, spu-
ne că o va convinge. Mă miră doar că ai uitat cât de curios sunt, cât
de căutător al ascunzătorilor sunt, cât de cercetător al hrubelor şi
chiar al labirintelor în care de sute de ani luminii i-a fost oprită ca-
lea sunt, ştii şi cum prin mlaştini, de bună voie am intrat şi am tre-
cut. Prăpastie spui... Fie, chiar şi o prăpastie!... Să fie!... Încă o încer-
care, încă o luptă! Eu nu intru în luptă nici crezând că deja am pier-
dut, nici că deja am câştigat... Te-ai întrebat de nu cumva aceasta
este tocmai prăpastia care va uita că tu i-ai vrut malurile cât mai a-
brupte şi adâncimea cât mai mare?
A mai rămas ceva de spus? Spune, am să tac doar ca să se audă
ceea ce spui tu. Apoi voi începe să vorbesc, voi vorbi despre ceea
ce a fost, cândva, cum deja va trebui să spui şi tu... Eu deja simt mi-
ros de fum şi mucegai... Fum, de la focul în care, cei chemaţi să pri-
vească spre cer şi să aleagă între semn şi consemn, vor fi împinşi să
ardă, şi mucegai de la noroiul ce va fi aruncat în cei care vor găsi
ca firească odihna somnului liniştit, în cei care nu vor îngenunchea
în altarul nopţii, în cei care nu se vor încrede în promisiuni sau nu
se pot deda la aduceri aminte ale faptelor împreunate cu misterul
fricii neomeneştilor făcute, nefăcându-le. Aşa se întâmplă, în toată
lumea, toţi oamenii, înainte de a se întuneca, vorbesc despre ziua
care a trecut. Vorbeşte şi tu cât încă mai e o rază de lumină ce se în-
căpăţânează cu de la sine putere, pentru tine, să nu cedeze în faţa
gândurilor negre... Doar că noaptea va veni, tu o vei chema-o... În
zorii următoarei zile vei auzi că, pe undeva, pe vârf de înălţimi pă-
şesc eu, chiar dacă stâncile sunt reci sau ard de atâta arşiţă ce le ar-
de şi pe ele... Adâncul prăpastei va rămâne marea necunoscută a
nopţii în care n-ai să vezi nimic în jurul tău... Sau poate doar cear-
şafuri cândva albe...
20.02.13
69