Page 75 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

dar neştiind cum să-l stingă, le-a fost dat să afle că nu au cum să-l
poată stinge şi nici curaj nu au să o facă, fiindu-le teamă că ziua se
poate sfârşi, soarele apune şi întunericul nopţii îi va face să îngheţe,
ei, gândurile lor, faptele lor, şi bruma de trăiri ce le-a mai rămas.
Aştepţi, da, spun fără teamă... Aştepţi acel timp al faptei tale...
Aştepţi acele timpuri ale faptelor tale...Încerci să te ascunzi, dar a-
ceastă încercare e tot mai clar că ascunde nu faptele ci aşteptarea.
Te duci cu gândul până spre cer, spre a-i mai da răbdării apă la
moară, bătăile inimii le mai dai ca plată vechilor obişnuinţe şi te-
meri, dar gândul de neoprit al unei dimineţi te va împinge, fără să i
te mai opui, să-ţi redai dreptul de a trăi. Aştept, da, şi e firesc să am
timp să aştept, ştiind de ce întâmplarea a urzit acum rostul unui în-
ceput izbânditor. Şi mai ştiu că platoşa tăcerii este scutul împotriva
celor ce dau nume faptelor, celor ce, ei înşişi doritori de faptelor ce
nu le stau în preajmă, le-ar da nume de hulă şi poveste în derâdere.
Aştept, aştepţi, într-o firească şi normală aşteptare. E doar liniştea
dinaintea furtunii care se va porni... Furtuna care va rupe zăgazu-
rile nedrept şi nefiresc puse în drumul nostru.

22.02.13

Viaţa ta în ochii viselor mele

Ideile vin şi pleacă, uitând chiar şi pe
cel ce le-a avut. Visul nopţii este singurul
care stă de veghe celui ce şi-l poate avea,
împăcat cu adevărul pe care nu şi-l ucide
cu gândul de a avea totul pentru el, lu-
ând, sau chiar neluând, de la alţii. Nu de
puţine ori, fugind de idei, te-ai trezit fugărită de idei, alergând după
idei, te-ai trezit rătăcitoare. Şi te-ai întors de unde ai plecat. Şi tot
voind să arăţi crestele pe care mereu ai crezut că eşti îndreptăţită să
urci, te-ai uitat doar în jos, să compari înălţimile de care trecusei,
intenţionat, adeseori, uitând, de cele care nu le zărisei niciodată, fi-
indcă nu erau înspre josul uitării tale. Azi te-ai trezit... Şi abia azi ai
văzut că înlţimea pe care ai ajuns este înaltă doar comparativ cu a-
dâncimea prăpastiei pe marginea căreia stai. În spatele tău vedeai
crestele ce de mult se însoriseră. În jurul tău încă erau pete mari de
întuneric, care nu-ţi erau, vederii, de ajutor.
Obişnuită nu ai fost să nu te uiţi pe unde calci, dar te-au orbit
fulgerările ce le-ai crezut raze de soare, ale unui alt soare, mai stră-

73