Page 79 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

dar oare cum îţi vei putea curăţi tălpile de noroi, dacă te vei trezi,
dintr-o dată, singură în arşiţa soarelui şi în bătaia vântului înfierbân-
tat de atâtea zvârcoliri?
Ţintesc spre noi gândurile celor ce se tem că pot să fie văzuţi în
goliciunea lor sfidătoare şi mult cutezătoare, plină de semnele răz-
boaielor pe care le vor pornite cu oricine, de dragul gloriei şi admi-
raţiei pe care o caută, spre a-i îmbrăca şi a le ascunde, cât se poate
de mult, micimea atotcuprinzătoare. Tocmai înspre acolo ţi-ai în-
dreptat privirea, crezând că vei putea răzbate, neatinsă, prin hăţişul
capcanelor de tot felul, puse în aşteptarea oricărui vânat. Şi tocmai
într-o capcană ai căzut... iar acum, crezând că mergi spre mai de-
parte, te laşi sedusă de strălucirea rece a întunericului. De-atâta în-
tunecime în juru-ţi, nu bagi de seamă că te-ai întors cu spatele spre
înainte...
Abisul vieţii noaptea te-nconjoară... Şi ţi se vor arăta drumuri pe
care îndemn să mergi vei avea... Nu va fi nimic nou, dar, ca să ţi se
pară ţie ca nou, vorbe înţelepte şi de laudă-ţi vor fi spuse în faţă. Pâ-
nă când, singură trezindu-te în adâncuri de umbră, te vei întreba
când ţi-au rămas vorbele mute şi când auzul vorbelor mele ţi-ai
pierdut... Atunci, abia atunci, vei şti de ce acum, eu, simţind strân-
soarea vălului ce ţi se pune pe ochi, îţi spun vorbe, care nu mai
sunt nici înţelegătoare, nici căutătoare de nevinovăţii, care nume
doar nu îţi rostesc, despre toată durerea opreliştilor drumurilor tale
înspre mine şi piedicilor drumurilor mele înspre tine. În singură-
tatea umbrelor, vei căuta să uiţi ceea ce acum crezi că-nveţi spre a
cunoaşte şi te vei întoarce să reînveţi a recunoaşte. Umblând spre
cunoaştere, mă vei regăsi.
24.02.13

Prin ploi şi vânt, revii...

La drept vorbind, ce folos îţi aduce
minciuna în războiul de zi cu zi ce îl duci
cu alţii din când în când, cu tine mai tot-
deauna? Câte coborâşuri îţi vor mai tre-
bui pentru a te convinge că deja ţi-ai iro-
sit speranţele, privind, doar în vis, izvoa-
rele ploilor de deasupra, mai mereu furtuni reci stând să-ţi reteze a-
vântul măsluit de vinovăţia ta faţă de tine?
Orişiunde îţi duci paşii, oricum dai înţeles vorbelor, valurile în
care ai intrat, se văd, aşa cum umbra se vede când soarele nu stă
77