Page 78 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Cu spatele la înainte

Lozul câştigător este mereu dorinţă a
celor care altfel nu cred că pot să câştige,
decât având noroc. Aşa caută ei cunoaş-
terile drumului spre înălţare, o cheie de
boltă a împăcării cu sine şi împlinire a
destinului măsluit de gândurile purtate în
buzunarul de la spate al hainelor de paradă. Şi toată căutarea se fa-
ce în deplină concordanţă cu neînţelegerea motivului pentru care
adevărul nu a îmbrăţişat niciodată mai mult decât o singură cu-
noaştere.
E tot mai uşor de văzut cât de mult contează pentru tine adevă-
rul, câte mai ţii minte din clipele în care se învârtea sub tine pă-
mântul, într-un sens, şi, deasupra ta, cerul, în celălalt sens... Vor-
beam despre una, despre alta, vorbeam despre Cer şi despre Pă-
mânt... Vorbeam de mai de multe, că şi Legile Cerului şi Legile Pă-
mântului, au, dincolo de ceea ce vrem să credem noi, adevăruri
care nu se supun gândurilor oamenilor, ce-şi au cuprindere, de la
om la om, mai mică ori mai mare. Doar noi putem să fim prizonieri
ai noştri, ai propriilor închipuiri dar, mai ales, neputinţei şi fricii ca-
re ne împing, de le dăm crezare, în groapa minciunii, pierzătoare
de suflet.
N-am stat să număr, nici ţie nu ţi-a fost la-ndemână să ţii numă-
rul clipelor în care te-ai lăsat pierdută de îndemnul sufletului, că-
zând în patimile deznădăjduite ale dorinţelor înfuriate de neadevă-
rul ce tu îl numeai împlinire şi, când trăiai aminitirile ce nu s-au pu-
tut uita în locul micimii faptului lumesc, dăruire, ori semn de preţu-
ire. Atât a fost îndeajuns umbrei ce sta mereu la pândă, şi, încăpăţâ-
nată, nu voiai să crezi că pândă vieţii tale-ţi stă, şi nu e nicidecum
vestitor, nicidecum semn din trecuturile pe care, cu sârg şi osârdie,
fără drept, căutai să le ştii întru totul şi să le cunoşti toate amănunte-
le. Prea marea-ţi dorinţă de a fi adevăr ceea ce se refuza a fi drept şi
frumos, ceea ce ai fi vrut să fie măcar drept, dacă nu putea fi şi
frumos, ţi-a luat dreptul de şti înainte de a crede...
Unde ţi s-a năruit încrederea în tine, pe care drum vei fi avut de
mers şi te-ai răzgândit, nu mă apuc să caut. Va fi greu să tragi după
tine, cale lungă, toată adunătura de care acum te ţii scai, crezând că
poţi să descâlceşti iţele care n-au întors niciodată, nici pe faţă, nici
pe dos, urzeala care trebuia să lege trainic ţesătura covorului pe ca-
re paşii să se lase singuri duşi spre viitor. Futunilor le poţi face faţă,
76