Page 86 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

adevărurile pe care le-ai vrea îngropate, ştiind că niciodată nu vei
putea să le învingi.
Improvizaţii fără legătură cu ceea ce era să fie, cu ceea ce era o-
menesc, s-au pus de-a curmezişul tutror pornirilor şi trăirilor. Încer-
cam să cred că tu n-ai avut de ales, dar dacă ar fi fost aşa, de ce ai
scos la iveală scutul? Am ştiut atunci că sub el sigur se va găsi un
pumnal şi-am înţeles că schimbarea de nume, schimbarea de rol,
nu te-a făcut să laşi la o parte năravul ce şi în spatele tău, şi în spa-
tele spatelui tău, făcuse să icnească suflete. Când îţi spuneai că eu le
aud, tremurai de frică şi te acopereai cu mine... Nu te-ai gândit nici
atunci, nici când ţi-ai dosit pumnalul, că mie îmi spuseseră deja, fri-
cile tale, ce urma să fie şi tot mie îmi ceruseră să fiu întâiul neînvins.
Când ai rămas, privind, înmărmurită, scutul ce nu l-ai putut ridica,
te-ai gândit oare cine ţi-a ascuns pumnalul pe care, nu numai tu, şi
acum îl căutaţi? Am auzit că ziceaţi că sunt hoţ şi că eu ţi l-aş fi fu-
rat, dar el este şi acum sub perna ta. În vis îţi aminteşte că ai vrut să
îl înfigi pe la spate, şi visul îţi spune de ce tu nu îl vezi. Va fi găsit de
cine trebuie găsit...
N-ai înţeles că poţi să fii doar ceea ce eşti, nu ceea ce vrei să fii,
nicicând ceea ce alţii îţi cer să fii. Eu am respectat legea aceasta! Nu
e legea mea, e legea de dintotdeauna, lege în Ceruri şi Lege pe Pă-
mânt. Acum râzi de toate vorbele din bătrâni, nici vorbei că aşchia
nu sare departe de trunchi nu-i dai dreptul de a fi nemuritoare. Te
înţeleg, îţi este greu să te ştii aşchie, dar mai greu, imposibil chiar, îţi
este să accepţi să te ştii trunchi. Acum înţelegi de ce au vrut unii să
taie trunchiul înainte ca aşchia să prindă de veste că unii au făcut
pe înfriguraţii şi, în miez de noapte, au plănuit să încingă un joc ne-
bun în jurul trunchiului arzând?
Aparent e pace... Aparent, pentru că simt câte şuioave de neade-
văruri curg, în stânga şi în dreapta. Aparent pentru că ştiu că ai uitat
între timp pentru ce te-ai bucurat, neştiind de mine. Aştepţi veşti să
poţi pleca după vrere, fără voie, dar ştii că dacă nu vin veşti despre
mine, chiar şi dorinţa îţi este frântă. Unii te îndeamnă de la spate,
alţii îţi spun să faci pace cu tine însuţi de nu vrei să pierzi tot ceea
ce ai luat, vremelnic în stăpânire. Ţi-a şoptit cineva câteva cuvinte,
ai înţeles doar unul singur, şi tot spre mine ţi-ai îndreptat gândurile.
Doar că, te-ai mai îmbogăţit cu o suferinţă... Nu e vina mea că acel
cineva şi-adusese aminte că, alăturânduţi-se ţie, la vama viitorului a
fost întors, prea dator şi fără a putea plăti păcatul dimpreună. Va
veni şi pentru tine ziua aşteptării, când am să te privesc stingheră,
râzând de lacrimile ce regretă faptele de acum...
09.03.13

84