Page 89 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

,
o

r
a

r
c
n

e
ţ
m
t
o
r

v
ă

e
e
a
u
i

,
c
ş

e

a
o
a
r
p
r
,
l
i
r
n
a
i
c
i
ş
o
,
r
a
p

t
n
c
z
t
după care, la trecerea porţilor, paznicii te vor recunoaşte, şi, amin-
l
e

i
i
e
e
n
a
a
s
n
a
d
u
n
j
,
t
a

c
,
â
m
u
tindu-şi vorba pe care le-am spus-o când am ajuns, alungat, acolo,
g

o

l
r
a
o
a
i

a
d
i

ă

ă
r
ţ
î
u
l
te vor duce pe drumul cel mai scurt, ca să îţi mai ai doar răgazul
g
a
z

m
i

m
j
d
a
u
r

u
ă

s
a
a
c
o
o
f
v
,
n
t
n
c
c
a

â
u
r
r
e
h
a
i

,
h

e
ă
e
u
t
o
î

a

i
i
r

s
l
d
r
â
d

hotărârii de a înfrunta, curajoasă cum erai cândva, hohotul de râs
n
r
â

ă
e
c
i

n
i

â
t
o
al celor care ţi-au dat sfaturi şi ţi-au ţinut isonul când luai hotărâre
o
n
ţ
u
u
h
s

l
t
l
r
u
n
i
d
a
â
r
i
u
v
m
i
r
t
o
după hotărâre, fiecare din cea următoare împotrivindu-se celei pe
n
d
p
m
i
ă
ă

i

,
e
care abia o luasei, ori a rătăcirii fără motiv, prin pustietatea nemăr-
i
n
t
n
p
r

e
i
i
r
o
i
u

a
s
a
r
t
ă
e
ă
t
m
v
f
ă
p

c
r
t
t
ă
m
u
,
e
u
a
m
ă
v

t
r
o
l
d
e

e

ă
l
r

i
ă
n

i
ă
t
ginită, până când voi avea o fărâmă de vreme liberă, în tumultul

c
v
e
r
o
b

â

l
n
d
a
â
v
m

,
p
e
f
â
n
u
î
,
e
i
,
i
n
m
l
i
i
ţ
e

ă
l
v

î

i
t
v
i
r
r
e
a
e
n
o
p

o
u
p
ţ

a
a
atâtor fapte pe care, cu alţii împreună, ori pentru alţii, le voi avea

u
r

de făcut, ca să ajung la tine...
e
,
e
c
c
A trecut iarna... dar toamna, care asemănându-se cu cea care,

a

s
u
e
c
a
r

e
c
ă
e

s
i
s
v
m
r
t

e

e
e
r
t
m

,
a
o
d
u

,
î
n
d
l
a
t
m
e
a
t
l
t

ţ

i
i
e
n
a
r
t
i

e

a
d
pe poarta vieţii tale a intrat devreme, demult, încă se simte datoare
ă
a
c
a

e
d
u
s
ă
a
t
c
e
r

,
i
o

t
e

ă

n

d
e
c
să îţi mai amintească de ea, tocmai pentru că, an de an, te-a tot îm-
a

i

,
m
t
,
m
m
i
n
n
t
a
e
a
ţ
n
i
p
a
e

î
boldit cu zvonuri regăsite în amintirea sfârşitului de copilărie. Ştia
l
u
l

c
i

i
o
p
u
e
d
n
a
i
e
ş
e
d

î
b

u
n
e
p
e

s
ş
prea bine ce dorinţe aveai şi ce vorbe de îndemn ţi se spuneau, şi
i

a
u
,
s
m
a

v
d
e
e
ţ
i

ţ
n
e

c
i
r
e
o

v
e
e
a
f
d
c
c
s

g

e
u
n

s
e

o
r
l
o
e
ă
d
p
a

î
,
s
c
d
î
r

i

i
c
r
e
l
de ce ai ales să întorci calendarul pe dos, fugind de cele scrise în
l

n
n
t
d
n
i
u
c

l
i
d
i
c
i
a
d
i
u

n
i
v

,
i
t
e
e
a
t

s

.
.
.
r

r
i
t
â
a
Ş
a
u
ă
l

v
ş
a
m
t
i
u

u
el... Ştiai mai mult decât vrei să ştii acum, dar acum nu mai vrei să
c
a
r

e

e
m
s
m
m
m

ă
m
l
a
c
e
m
n
ă
r
c
a
t
c
p
s

i
ă
e
s

p

u
e

o
a
e
n
i
ţ
r

â
a
ştii tocmai pentru că te-ai lăsat pe mâna celor care simţeai că pun

a
capcane oricăror paşi, ai oricui vedeau ei că merg aşa cum, firesc,

m
m
u
a
u
r

,
a
d
r
i
c
r
ă
a
i
ă
i

i
p

o
u
i
e
a
ş
r
e
s
e
c

,
e
ş
g
,
f
i
o
c
e
r
c
v

i
a
b
e
a
u
s
m
,
r
,
c

o
i
c
,

,

n
d
r
â
u
o
l
n

o
d
r
â
h

o
m
â
e
n
e
r
e
c
d
orice om, merge, coborând, urcând, alergând sau odihnindu-se. Şi
o
g
i
u
d
g
r
d
n
n
s
plânge cerul prin ploi tomnatece. Unii nici nu văd că toamna s-a în-

o
a
t

ă
a
d
ă
c
m

n
a
s
i
a
e
t

t

u
c
b
e

o
t
tors să-şi ia de la tine rămas bun. Când se va întoarce pentru toţi tu
e
v
â
r

u

ă
C
r

p
n
o
d
m
u
t
s
n
ţ
.
n
a
î
n
n-ai să mai ştii gustul ei şi nici n-ai să te mai poţi arăta strugurilor
l
r

g
ţ
t
i
a

o
s
r
ă
o
t
a
u
r
i
i

u

e
m
ă
t
p
r
a
t
t
t
ă
î
ă
i
s

a
i
c
ă
d
l

p

a
n
ă
e

d
â
u
e
negri ce te caută să îţi îndulcească regretul că ai uitat atâta timp de
t
u
t
s
l
r
a
r
i
t
m

i
e

c
u
î
ţ
c
a
g
e
a
,

e
a
p
f
c
ei, ei cei care au fost primii peţitori ai vieţii tale ce putea fi, până la
u
e
t
i
e

â
p

n
sfârşit, adevărată.
14.03.13

La hotarul altei vieţi
L a h o t a r u l a l t e i v i e ţ i

i
u
n
r
i
p
p
n
t
La câte întâmplări ţi s-au perindat prin

a
e
a
d

r
o
e
l
î
n
c
,

ţ
o
e

i
r
t

i
i
i
prin timpul trăirii vieţii tale, încotro ţi-ai
r
ă
i
ţ
v

i
i
t
a
a
e
p
putea dori privirea pierdută, ca să te ajute

i
e

r
p
d
r
t
i

a
p
i
t
r
u
i
v
e
r
d
o
u
n
i
r
i
c
z
p
i
a
r
u
t
r
o
e
î

o
în cuprinderea orizonturilor? Ţi-ai dori
n
r
d
e
o
r

n
l
u
l
oare să se închidă la picioarele tale, sau te
t
ă
,
c
e
t
a

i
e
s
e
d
i
o

h

l
e
p
c
i
a
e

a
l

î
ă
n

u
s
r
a
e
o
i
l
h
a
l
r

t

mulţumeşti să-i vezi hotarul care prin li-
i
r
e

v
c
r

u
p
i
z
a
n
i

t
r

e

c
r
a
nii de demarcaţie, vagi, desparte ceea ce a fost de ceea ce ai crezut
u
e
i
t
z
e
e
a
d
e
g
p
t
a
,
i

a
i
e
c

c
v
a

e
c
,
s
e

a
e

e
d
o
c
e
f
s

ţ
e
e

că a fost şi ceea ce ai vrut să fie de ceea ce a rămas ca deja de ne-
u
t
ă
s
s
e
a

a
c

v

n
r

r
e
e
a
e
d
m
i
a
o
a
ă

f

e
f
i

d
e
a
c

c
e

c
e
a

a
j
d
e
i

c
s
ş

t
ă
l
s
p
î
a

i

a
,
u
a
g
t
schimbat? La picioarele tale, sub talpa ta, sigur, în faţa pasului nesi-
f
t

b
s
,
n
r
u
a
c
h
t
ă
s
,
t
i
l
,

p

o
ă

u
a
s
a

ă
t
ş
r
î
z
r
t
l
e
i
i

r
i
a
i
gur, crezi că stă prezentul şi viitorul, ori stă aceeaşi închipuire a ta,
r
i
e
i
v
p

c

t
e

o
u
e
n
a

e
n
u
ş
n
,
e

c

l
ă
â
d
?
e
s
ă
e
c

a

e
c

ă
s
e
,
e
r
v

c
a
i

a
m

c
e
i

ă
t
î
ţ
s
r
j
adică ceea ce vrei să pară lângă ceea ce, deja îţi dai seama, că este?
e
e
a
a

a
e

p
e
g

i
a
d
ă
87