Page 93 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

ţi-a aruncat, simţind cumva că-şi poate lua, de la tine, rodirea, praf
în ochi, şi acum te temi să nu confunzi răsăritul soarelui cu raza
morţii unei stelei căzătoare. Întrebarea lor m-a convins că visele au
tăcut tocmai pentru a lăsa zbuciumul aşteptării să apară doar atât
cât să nu mai lase gândul să se pună piedică faptei, pe care, altfel,
destinul ar pune-o grabnic, acum, în drepturi, sau cândva, chiar şi
împotriva firescului.
Rândurile acestea, pe care ţi le scriu acum, întorcându-mă de
undeva din miezul întrebărilor, vor ajunge la tine, însă ştiu că la
prima lor citire, nu vor cântări mai mult decât vorbele ce le auzi la
oricare trecător pe lângă tine. Rândurile acestea nu caută nici să te
grăbească, nici să te convingă. Când le vei citi a doua oară, şi-atunci
va fi în vis, înainte de a te trezi, aproape de miezul zilei, nu vei şti
dacă ai apucat să citeşti şi ceea ce scrie la final. Visul te va convinge
să cauţi şi să faci tot ceea ce trebuie, ca să nu lipsească, din toată
povestea, tocmai finalul. Aşa vei ajunge să îţi doreşti, destinului,
fapta şi faptei urmarea.
Gândurile trec fără să le pese că ne-au lăsat, câteodată, mai săraci
în răspunsuri decât înainte de a face şi desface ele noduri în trestie,
dând apă la moară întrebărilor pornite din neantul pe care, s-a vă-
zut clar după aceea, l-au vrut să-l arate ca fiind şi Cer, şi Pământ, şi
Rai şi Iad, la un loc, de nedesluşit. Gânduri multe şi multe întrebări,
ţi-am mai spus, ţi-ai pus şi aşa, în loc de a trăi acum timpul în care
somnul nopţii ţi-ar lăsa seninul dimineţilor să-ţi spele privirea şi să
se dăruiască ţie şi împlinitoarelor mărunte fapte, încă fugi de colo-
colo, întrebându-te când a început ziua şi când a ajuns ea să se sfâr-
şească.
Iureşul faptelor, ţi-o va lua, într-un curând, înainte. Aşa cum te
ştiu acum, nu ca altădată, ziua, îşi va da dorinţa în petec, ci miezul
nopţii îmi va cere să pecetluiesc drumul fără întoarcere. Zorii zilei
nu te vor mai găsi dornică de a te ascunde, ci-ţi vor găsi dorinţa fap-
telor realităţii unui univers al menirii împlinite. Răspunsul tău privi-
rilor pline de întrebarea mirării va da ocol nesaţului de poveşti ale
curioşilor. Câţi prea curioşi o să vezi atunci că au roit prin jurul tău,
atunci vei afla. Şi-atunci vei afla faţa celor care niciodată nu te-au
privit ca potrivită cu ceva ori cu altceva decât ei îţi căutau potrivire.
Nu îţi mai aminteşti, înţeleg, sau doar mi se pare, însemnul do-
rinţei de nemurire... De mult aşteptatul pas prin valuri de furtuni va
veni să te întâmpine, dacă doar asta va mai fi calea de a te face să
nu uiţi cuvântul căruia i-ai dat putere de unică şi necesară existenţi-
alitate. Vremurile vuiesc venirea-ţi şi nu se vor lăsa nici în voia ta,
nici la mâna delăsării, dorită, fără doar şi poate, cea care, şi pe tine,
ca pe mai toată lumea, te-a cuprins.
91