Page 94 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

Imposibile au fost, sunt, şi vor fi, la prima vedere, toate faptele
care lasă fără argumente gândurile, care să scape de răstălmăciri şi
judecăţi. Fără cuvinte şi plini de mirare, în faţa puterii şi urmării fap-
telor, oamenii, ca să nu se spună că sunt potrivnici, fac din privirea
înspre înalturi, şi răspuns şi explicaţie. Şi chiar cei de care se spune
că sunt aleşi să fie făptuitorii cei dintâi, privesc în urmă să-şi regă-
sească urmele paşilor. Şi nevoiţi sunt să privească departe, cât mai
departe, dincolo de ceea ce au văzut şi trăit, doar acolo putând găsi
motivul pentru care nu au simţit zvâcnetul care i-a urcat pe vâr-
furile de care doar cei sus zburători, cei netemători de înalt, au ştiut.
De-a-colo, din infinitul înălţimilor, trecuturile ni se vor explica ne-
maiputându-se ascunde.
A fost arătat semnul zilelor şi acel semn, sub privirile noastre, s-a
aşezat în furca cerului, şi a coborât tot cerul stelelor până deasupra
creştetelor noastre. Răsăritul lunii te-a mângâiat pe frunte şi razele
ei s-au aşezat în părul tău. Adierea blândă a vântului ţi-a dus până la
soarele ce nu se grăbea spre ascunzătoarea nopţii, aşteptând, mira-
rea privirilor tale, întâia dată învăluite de bucuria lunii pline ce se
putea pe sine privi, privindu-te. De-atunci timpul îşi caută o măsură
potrivită sensului de care ai nevoie ca să nu-l mai obligi să întoarcă
privirea, şi nici să stea la poveşti cu răsăritul soarelui, rugându-l să
mai întârzie înserarea, ştiindu-ţi dorinţa de a trăi libertatea orizon-
tului senin şi a cerului înstelat. Şi tot aşteaptă să-ţi fii, cu totul şi pe
de-a-ntregul, vis împlinit.
19.03.13

Un tot în întregu-i nimic

Mai este încă vreme să îţi aminteşti că
vremurile de altă dată cu totul au trecut
pe lângă tine şi, la fel ca şi atunci, acum
treci tu pe lângă vremuri. Au trecut şi nu
s-au mai întors, aşa cum tu treci şi n-ai
cum să mai fii şi să revii la cea care nu
ajunsese să se ştie trecută pe lângă vremuri. Vorbele se tânguiesc,
doritoare de rostuire după modele la alţii văzute, dar nici ele nu-şi
mai pot închipui cât de îndărătnică poţi să fii când e vorba de a ieşi
în calea faptelor adevărate, nicidecum a celor pe care le gândeşti tu
a-ţi fi fapte. Ce oare poţi înfăptui doar din vorbe, te întrebi? Şi crezi
că trăgând cu ochiul la ceea ce se vede, poţi şti ceea ce nu se vede,
ca să ajungi să fii văzută cum vrei să fii văzută?
92