Page 92 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Daniel-Dumitru Darie

iau şi le mută acolo unde muntele nu-şi închipuia vreodată că ar
putea să ajungă!
Aşa, punând tăcerile cap la cap, drumurile, dintr-odată, s-au îm-
puţinat, Poate că, împăcată, de nevoie, ai vrut să înţelegi că liniştea
s-a înstăpânit pentru un totdeauna al acestei vieţi. Semnele furtunii
le socoteai drept semne ale toamnei ce, după cum mulţi ziceau şi
socoteau, e mai aproape ca niciodată. Doar că toamna, pentru tine,
e altfel decât a lor, este o toamnă fierbinte în care, dacă înfloresc,
pomii dau şi rod. Iar liniştea era cea de dinaintea furtunii căreia îi
simţi primele adieri. Ca să nu mai auzi vorbe, nu mai vorbeşti des-
pre ea, dar acum eşti deja convinsă că vine să cureţe tot praful pe
care, neobrăzate, vânturi din obiceiuri pornite, şi-au lăsat urme fără
contur. Era timpul să te scuturi de toate cele ce nu ţi le-ai vrut şi să
poţi trăi bucuria ierbii ce-ţi va mângâia tălpile goale, tăvălindu-se
prin ea.
18.03.13

Faptă în destin

Visele nopţilor, în ultima vreme, au ui-
tat să-mi mai aducă veşti despre tine. Da-
că nu le-aş şti obiceiul, aş zice că aşa înce-
pe drumul uitării. Dar m-am obişnuit cu
ele de atâtea vieţi: când e dat să se apro-
pie timpul trăirilor pline de înălţimea plu-
tirii, tac. Cândva, într-o tinereţe, mi-a fost şi mie greu să le înţeleg,
M-am supărat de multe ori pe ele, m-am supărat că m-au lăsat în-
tâmplările fără cuvinte, dar abia când s-au hotărât să-mi facă pe
plac, am înţeles de ce se prefac a nu mai şti ce va urma. Abia a-
tunci, când nu am mai trăit bucuria jocului vieţii, am înţeles că vi-
sele mă iubesc. Iubindu-mă, îmi lăsau bucuria pe care nu mi-o pu-
team avea ştiind că urmează făptuirea destinului.
Iarăşi am trecut, tu acolo unde eşti, eu aici unde sunt, peste prag
de anotimpuri, peste timpuri în care nu s-a întâmplat mai nimic de
care să ne aducem, cândva, când vom reveni, aminte. S-au mai
vorbit între ele zilele să se unească pentru a ne arăta cât poate să fie
o zi de mare, stând să te aştepte pe tine. Aşteptau şi aşteptau, între-
bau în stânga şi întrebau în dreapta, erau, firesc, pline de curiozita-
tea celui pe care îl rogi să-ţi dea ceva şi el îţi dă, dar tu nu vii să iei
ceea ce îţi dă. M-au întrebat chiar şi pe mine dacă nu am primit
vreo veste despre gândurile tale, sau dacă nu ştiu cumva, cine, ce,
90